Apropiatul congres al PSD, precum și alegerile interne din organizațiile PSD erau așteptate cu interes. Ba chiar și cu nerăbdare de cei ce sperau că, după eșecul electoral din 2004, PSD va trece la o reformă adevărată. Că se va lepăda și de nostalgicii fostului Kremlin, dar și de mai noii baroni locali. Că hrebenciucii, mischii și oprișanii vor deveni istorie. Și aceasta cu atît mai mult cu cît PSD este un partid care chiar are de unde își împrospăta cadrele, chiar are membrii cu adevărat de valoare. Numai că mult așteptata și mult sperata reformă s-a dovedit a fi un bluf. Încă unul. Ca de atîtea alte ori cînd Ion Iliescu, supărat nevoie mare pe bază de chestiuni interne de partid, și-a tras haiducește bascul peste urechi și a țîpurit: reformăăăă. Neîntîmplîndu-se nimic, dacă nu luăm în considerare unicul rezultat: pesediștii deveniți incomozi erau ajutați să-și rupă gîtul. Nu că Năstase ar fi mai altfel. Doar că este o altă generație, iar manierele sînt un picuț diferite. Altfel spus însă, reforma în PSD merge ca pe roate. Iar în organizațiile din teritoriu, liderii județeni se realeg într-o veselie. Așa a fost la Arad, la Timiș, la Galați, la Sibiu. Ca să dau numai cîteva exemple. Iar acolo unde tensiunile sînt mari, se temporizează la greu. Ca la Brăila sau la Ialomița unde baronii locali dau cu sîrg din coate pentru a-și conserva privilegiile. Sau ca la Brașov, unde alegerile pentru organizația județeană au fost amînate, așteptîndu-se un desant Năstase care să tranșeze lucrurile. Dar altfel reforma merge bine. Reforma lu pește.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!