Priveam, în ultimii ani, cu inima strînsã enormul efort pe care îl fãcea Papa Ioan Paul al II-lea pentru a-ºi îndeplini misiunea. Se amestecau în sufletul meu compasiunea ºi o nesfîrºitã admiraþie. Din toate punctele de vedere Ioan Paul al II-lea a fost un om providenþial. Anticomunismul sãu manifest, bazat pe experienþa directã pe care o trãise din plin în þara mamã, Polonia, l-a apropiat de popoarele din centrul ºi estul Europei, al cãror destin nefericit sub dictaturã l-a preocupat în mod deschis.
Deschiderea intelectualã, umanismul sãu cuprinzãtor, capacitatea de a fi împreunã cu oamenii, indiferent de confesiune, l-au tranformat treptat în cel mai important reper moral pe care l-a avut lumea ultimelor decenii ale secolului XX ºi începutului de secol XXI.
Moartea sa va întãri, de fapt, imaginea excepþionalã a acestui om. Model de-a lungul existenþei sale, Ioan Paul al II-lea va deveni un reper moral fix, profund, pentru o lume care se dã în vînt dupã aparenþe.
Mesajul pe care l-a transmis întreaga sa viaþã se va pãstra, neschimbat, dincolo de vremuri.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!