1 aprilie nu mai semnifică Ziua Păcălelilor, ci Ziua Scumpirilor. Vine valul accizelor. Vin prețuri și tarife majorate. Vin și noi taxe și impozite. Un alt val este anunțat pentru la vară. Și un altul, la fel de mare, în vara lui 2006. Practic, va fi momentul în care vom fi aliniați la capitolul prețuri și biruri cu mult mai bogații și mult mai bine plătiții membrii ai UE. Totul, pas cu pas, conform contractului de preaderare, contract semnat cu mult mai mult timp în urmă. Toate acestea trebuiau să se întîmple. Nu pentru că așa ar fi vrut, la timpul lui, Năstase. Sau pentru că s-au umflat acum mușchii în Tăriceanu. Ci pentru că acestea sînt regulile jocului, reguli pe care le-au respectat și suportat (greu de tot) și ungurii, și polonezii, și cehii. Cu efectele de rigoare. Căci, dacă ne uităm un pic peste gard, vedem că partidele aflate la guvernare în țările respective și-au erodat zdravăn popularitatea. Este o rețetă de care nu are cum scăpa nici Alianța. De unde și trucul cu 1 aprilie. Căci ceea ce nu prea se spune este că acest calendar al alinierii prin scumpire a fost grăbit, devansat. Cu cinismul logicii politice: alegerile generale vor fi în 2008; trucul cu anticipatele nu prea mai prinde la nimeni. Așa că măsurile nepopulare, cele care nemulțumesc, deranjează, revoltă, se iau acum, chiar în galop. Acum se administrează fierea. Iar în anul preelectoral și în cel electoral - mierea. Acest 1 aprilie este unul cu bătaie lungă. Pentru că ultima impresie este cea care contează.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!