Cîþiva jurnaliºti au fost îndepãrtaþi din Consiliul de Administraþie al ziarului „Adevãrul“. Ca urmare, respectivii au demisionat din poziþiile lor redacþionale. Ei vor înfiinþa un alt ziar, cîndva în viitor.
Acest episod i-a emoþionat mult pe unii jurnaliºti de la alte cotidiene. Aceºtia n-au pregetat sã prezinte lucrurile în aºa fel, încît demisionarii sã aparã luminaþi de razele oblice cuvenite martirilor. O reacþie frumoasã, sentimentul de solidaritate a avut întotdeauna o aurã de nobleþe. Cititorii au fost astfel tentaþi sã considere cã respectivii sînt niºte victime ale dorinþei lor de a spune adevãrul cu orice preþ. Nu cumva lucrurile sînt puþin mai complicate? Noi credem cã da.
Comentatorul politic ideal - mai greu de gãsit în realitate - este o persoanã modestã, într-adevãr obsedatã de spunerea adevãrului. Unii dintre comentatorii reali, în schimb, nu se pot abþine de la o retoricã menitã sã-i înalþe pe ei înºiºi pe niºte piedestale. Cel mai cunoscut dintre jurnaliºtii menþionaþi mai sus este probabil cel mai reprezentativ pentru aceastã categorie. Om deºtept, nici vorbã, dar departe de-a fi imparþial, respectivul a reuºit pe deplin sã fie ºocant. Specialitatea sa sînt atacurile nejustificate, pur retorice.
Aºa stînd lucrurile, omul obiºnuit are un singur comentariu referitor la „drama de la «Adevãrul»“. Mofturi, dom’le!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!