Corneliu Vadim Tudor a încercat, prin recenta manevrã de retragere din fruntea PRM o eschivã de tipul celei fãcute de un alt lider extremist european, austriacul Jorg Haider. Precum s-a verificat de un deceniu ºi ceva, nici un lider din lumea civilizatã nu vrea sã discute cu Vadim Tudor.
Cum nici un partid democratic nu se putea însoþi cu discursul extremist al PRM, partidul lui Vadim Tudor, deºi a cîºtigat multe locuri în legislativ, a fost privit tot timpul ca un fel de zonã interzisã, încercuitã cu un cordon sanitar. Chiar dacã dintr-o luminã ºi dintr-o tulpinã cu PSD, PRM a ales sã þinã, de la înfiinþare, un discurs antidemocratic ºi antieuropean în substanþã, cu toate scamatoriile verbale ale lui Vadim Tudor.
Devenit preºedinte onorific, Vadim Tudor a fost însoþit de lacrimile mai mult sau mai puþin adevãrate ale susþinãtorilor.
Mai mult, cel mai reacþionar partid parlamentar românesc, care a adunat voturile celor cu simpatii comunistoide ºi fascistoide deopotrivã, ºi-a schimbat numele. A devenit Partidul Popular România Mare. Cu o doctrinã, þineþi-vã bine de scaune, situatã între liberalismul clasic ºi social-democraþie.
Pentru noul PPRM altã opþiune decît cea trîmbiþatã de Vadim Tudor este echivalentã cu sfîrºitul. Electoratul frustrat ºi nostalgic se va muta la un partid care va prelua discursul extremist al liderului devenit onorific. Peremiºtii au de ce sã plîngã: fãrã discursul perfect pentru sfertodocþi ºi semidocþi al lui Vadim Tudor, locurile cãlduþe din Parlament se vor duce acolo unde gîndesc ei cã se vor duce.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!