Vadim Tudor a jucat o carte mare: pasul spre popularii europeni. Nu este vorba doar de o simplã schimbare de etichetã, din România Mare în Partidul Popular România Mare, ci ºi de o schimbare fundamentalã de doctrinã. Vadim a glisat, prin aceastã manevrã, de la un naþionalism cu puternice accente de stînga, spre dreapta europeanã. Desigur, întrebarea fundamentalã nu poate fi înlãturatã: care este raportul dintre schimbarea pãrului ºi a nãravului? Vadim a fost privit cu neîncredere ºi cînd a renunþat la mesajul flagrant naþionalist într-unul de tip ponderat, chit cã ºi-a sacrificat, în acest fel, cîteva procente ale scorului electoral. Context în care actuala translaþie, dublatã ºi de „retragerea“ în poziþia de guru politic - preºedinte de onoare al formaþiunii - este privitã cu suspiciune. Dincolo de comentariile - fãcute cu sau fãrã aplicaþie, cu sau fãrã înþelegerea în esenþã a acestei miºcãri -, Corneliu Vadim Tudor a demonstrat cã, începînd din urmã cu un an, a demarat un joc pe termen lung. O formaþiune politicã, datã fiind aderarea la UE, fãrã apartenþã la o familie doctrinarã europeanã, este practic condamnatã. Pentru a convinge pe plan extren, Vadim a aruncat în luptã elemente de greutate: noua doctrinã, faptul cã PPRM este, totuºi, a treia formaþiune politicã parlamentarã a României, precum ºi aºa-zisa retragerea a sa din postura de lider. Oricum, competiþia pentru aderarea la PPE nu este simplã, datã fiind mutarea fãcutã în urmã cu o sãptãmînã de Ciuhandu, cu PPCD. Dar licitaþia europeanã este acum deschisã.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!