Chestiunea corupției, așa cum este ea vehiculată în politic, este atît de demonetizată, încît nu mai impresionează pe nimeni. Campanii de genul corupție fără corupți, vînătoarea de baroni sau faimoasele COCOPOCO-uri instituite de Emil Constantinescu nu mai au rezonanță nici măcar la Puchenii Moșneni sau Colpțchii Lupii. Reacția nefiresc devenită firească este datul din mînă a lehamite. Indignările nu își mai au rostul, pentru că tot nu se întîmplă nimic, banii se spală mai departe cu frenezie, furturile din averea publică se derulează în ritm galopant. Acesta este peisajul ultimilor 15 ani. În acest context, rămînerea pe pilot automat a unor oficiali de la Bruxelles nu trebuie să surprindă. În fond, pînă și cîinele lui Pavlov funcționa ireproșabil, apropo de reflexele condiționate.
Eradicarea corupției a fost unul dintre punctele forte ale campaniei electorale Băsescu&DA. Calată pe miile de miliarde de la RAFO Onești, dar și pe scuturarea unora dintre baronii locali. Domenii în care, surprinzător, chiar se întîmplă unele lucruri. Desigur, pasul pînă la alde Țepeș este, în continuare, mare. Dar ceva tot este. Că sună neconvingător pentru comisarii europeni este posibil. Și poate fi chiar argumentabil. Important este însă ca pompa de flit acum activată să chiar facă treabă. Ar demonstra că principiile enunțate de actuala putere sînt și respectate. Și este în interesul Alianței să o demonstreze, mai cu seamă dacă nu vrea să se ia de mînă cu ceea ce se chema PNȚCD.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!