Se spune că eșecul Ungariei în finala de la Berna din 1954 a Campionatului Mondial de Fotbal a dus la revolta din 1956 a maghiarilor împotriva regimului prosovietic. Desigur, este o speculație, dar nu lipsită de anumite temeiuri psihologice. După Al II-lea Război Mondial, cînd mari înfruntări armate n-au mai fost, fotbalul a ajuns să se transforme într-un înlocuitor al evenimentului capabil să-i determine pe mulți să simtă intens succesul sau eșecul. Așa fiind, nu pare defel exagerat să spunem că frustrările politice ale maghiarilor din anii postbelici au fost duse la extrem de înfrîngerea la fotbal.
Ceva asemănător, desigur la altă scară, se petrece în aceste zile cu românii, după victoria Stelei împotriva unei echipe mult mai bine cotate. O supapă binefăcătoare pare a se fi deschis, lăsînd să scape aburi de culoare roz, aducători de euforie. Bani nu iau decît cei implicați direct în marea ispravă, evident. Dar cît de reconfortantă poate fi, pentru omul obișnuit, identificarea cu autorii succesului!
Ce legătură are povestea aceasta cu politica? Are. Un popor bine dispus de pe urma unei mari victorii la fotbal este mult mai ușor de administrat decît unul înăcrit de o tranziție interminabilă. Premierul Tăriceanu nu greșește, dacă le dă telefon fotbaliștilor de la Steaua, pentru a le mulțumi.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!