Nu puține dintre filmele americane vizibile pe micile nostre ecrane au subiecte legate de justiție. Priveliștea unei săli de judecată de dincolo de ocean a devenit ceva foarte obișnuit. Fără voie, am devenit cu toții niște aproape cunoscători ai sistemului juridic american. Printre altele, am aflat că posibilitățile unui avocat american versat sînt, practic, aproape infinite. O mulțime de chichițe procedurale se află la dispoziția celui plătit să le folosească și, desigur, suficient de bun profesionist. La originea acestei realități se află aproape obsesiva dorință americană de a-l proteja pe individ, indiferent de vinovăția prezumată a acestuia, împotriva oricărei nedreptăți posibile.
Ne amintim în aceste zile de filmele americane cu judecători, procurori și inculpați, urmărind eforturile celebrului Ion Țiriac de a-și apăra fiul. Desigur, nu este uzual ca un tată, fie el și foarte bogat, să apară în fața presei și să-și spună părerile într-un asemenea context. Nu este uzual nici răspunsul prompt al ministrului Justiției la spusele importantului om de afaceri. La noi însă orice este posibil. După cum este posibil ca Ion Alexandru Țiriac, conform susținerilor lui Țiriac senior, să fie curat ca lacrima. Sau invers. Mai puțin plauzibilă este, în schimb, opinia lui Ion Țiriac că întreaga afacere ar fi îndreptată, prin ricoșeu, împotriva sa, de anumiți dușmani oculți.
Oricum ar fi, se impune vechea expresie: ca la noi, la nimeni.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!