Democraþii au dat de înþeles cã vor morþiº sã rãmînã racordaþi la Internaþionala Socialistã. Drept pentru care unificarea cu liberalii nu este tocmai de dorit acum. Liberalii au ºi ei pretextele lor pentru a analiza altã datã, iar nu acum, o posibilã unificare cu colegii de Alianþã. Cu motivare, de asemenea, ideologicã. Mai nou existã ºi un grup de analiºti politici de partid care susþin cã unificarea celor douã formaþiuni ar avea drept rezultat nu o întãrire a opoziþiei anti-PSD, ci chiar a PSD. Partid care, la ora actualã, este sfîºiat de contradicþii interne. Iar construirea unui partid de dreapta foarte puternic ar face ca pesediºtii sã lase frecuºurile interne la o parte, sã uite de gîlcevile Iliescu-Nãstase, jucate de tot felul de opriºani, ºi sã strîngã rîndurile. Pe cale de consecinþã, zic aceºtia scormonind în hãurile materiei cenuºii, din unificarea liberalo-democratã întãrit ar ieºi... PSD-ul.
Adevãrul este însã puþin mai în dosul unor asemenea teze ºi ipoteze. Pentru cã atît strategii liberali cît ºi cei democraþi vãd limpede cît de importantã este coagularea ºi întãrirea polului de dreapta. Numai cã liderii celor douã partide sînt deciºi sã tãrãgãneze unificarea pînã în momentul propice. Adicã cel în care unul va putea sã îl înghitã pe celãlalt. Nu neapãrat ca nume ori doctrinã, conteazã mai puþin. Ci ca aparat de conducere. Unificarea va fi posibilã cînd PD va avea convingerea cã va putea absorbi PNL-ul. Sau invers. O chestiune de darwinism politic.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!