În ultima vreme are loc o interesantă campanie de presă îndreptată împotriva fostului prim-ministru Adrian Năstase. De unde ne-am fi așteptat ca jurnaliștii să nu-i mai acorde o atenție prea mare, lucrurile se petrec exact pe dos. Una dintre explicații ar fi lipsa de subiecte atractive. Pînă cînd randamentul real al actualului guvern va ieși la iveală, comentatorii politici se află într-o explicabilă așteptare. În această situație, ei se concentrează asupra marelui perdant.
Ce-i drept, Adrian Năstase, cu mania lui vînătorească și cu aroganța sa princiară, deloc populară, pare predestinat pentru a deveni un țap ispășitor al regimului Ion Iliescu. Cum se știe, mentalitatea populară nu preferă abstracțiunile, grăbindu-se să personalizeze calitățile și defectele. Se pare că asistăm tocmai la un asemenea proces. Defectele regimului Iliescu migrează spre Adrian Năstase, transformîndu-l într-un mare vinovat.
În ciuda aparenței de martir, Adrian Năstase nu este un heruvim, o victimă a împrejurărilor. Vinovățiile lui mai puțin volatile decît aroganța și lăcomia, încep să iasă la iveală. Nu întîmplător, președintele PSD s-a pronunțat recent împotriva eliminării principiului imunității foștilor miniștri, din legea răspunderii ministeriale. Îngrijorarea sa cu privire la posibilitatea ca mulți miniștri să fie deranjați cu acțiuni penale, după terminarea mandatului, pare a fi relaționată în primul rînd cu propria persoană.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!