Imediat după turul al doilea al alegerilor prezidențiale, printre fanii alianței D.A. s-a răspîndit o stare de imensă satisfacție, vecină cu euforia. Potrivit firii umane, întotdeauna gata să accepte un miracol, respectivii se așteptau la schimbări drastice și rapide, aducătoare de prosperitate și coerență politică. Personalitatea hiperoptimistă a președintelui Traian Băsescu părea a fi cea mai bună chezășie pentru o asemenea schimbare accelerată. Lucrurile n-au mers însă atît de lin și de eficient cum credeau visătorii. Unele disfuncționalități încep să se arate.
Carismaticul președinte Traian Băsescu (cu modul său de-a aborda frontal și încrezător lucrurile) este, de departe, cel mai reușit produs al noului regim. Poziția sa îi permite să privească de sus totul și să enunțe principii generoase. Cei implicați nemijlocit în prozaica administrare a țării, în schimb, nu mai sînt la fel de convingători ca în decembrie 2004. În activitatea Executivului au început să apară ezitări și retractări, ba chiar și demisii la nivel înalt. Noii guvernanți au planuri mari, dar atunci cînd este să le pună în practică, apar greutăți. Ezitările lor sînt întrucîtva obiective. Nu este ușor să concertezi interesele a patru partide.
Luna de miere a noului guvern fiind încheiată, urmează dezamăgirile inerente. Cei de la Palatul Victoria n-au decît să spere că acestea nu se vor instala dezastruos de repede.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!