Ce s-a întîmplat cu mass- media românească începînd cu 2001, anul cînd PSD a trecut la cîrmă, și pînă în 2004, este de domeniul coșmarului. Tot ce intuiam anul trecut în legătură cu radioul și televiziunea publică se confirmă cu asupra de măsură.
Cenzura pe care o pun în evidență realizatorii de la Radio România ne arată că PSD controla postul public de radio într-un mod foarte apropiat de procedurile PCR. Că poetul-activist Păunescu se simțea ca pe vremea stăpînului său, Ceaușescu, și dicta știrile despre... Adrian Păunescu nu e de mirare. Omul face ce-a făcut toată viața: porcării. Această acțiune este sinistră din două motive. Primul este legat de insistența puterii trecute de a-și subordona mass- media după tipicul Belarus pe care Adrian Năstase ar trebui să-l evoce în legătură cu el însuși, nu cu Traian Băsescu.
Al doilea, la fel de serios, vizează rapiditatea cu care profesioniștii s-au readaptat unui comportament de slugă a regimului politic. Sigur că împotriva a ceea ce spun s-ar putea aduce argumente.
Cele de ordin social ar fi, cred, la ordinea zilei. Pe de altă parte însă adaptarea rapidă a jurnaliștilor la ce se cere- Radioul public e doar un exemplu - ne arată că trăim într-un stat în care instituțiile democratice, presa în acest caz, au fragilitatea trestiei. Experiența Șeuleanu, extrem de gravă prin premise și consecințe, trebuie nu numai
curmată urgent, dar și analizată la sînge.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!