Cele mai tari farse din istorie

Dimensiune font:

Autor: C.O., 01.04.2011

l Regi, preşedinţi, pictori, scriitori, jurnalişti şi oameni de ştiinţă au căzut pradă păcălelilor celor mai abili farseuri

Astăzi, la români, toată lumea se amuză pe seama la toată lumea. 1 aprilie este ziua în care fiecare încearcă să găsească păcăleala cea mai reuşită. Cea mai posibilă, dar absurdă, minciuna cea mai gogonată, dar perfect credibilă. Unele sînt apreciate chiar şi de cel păcălit. Altele sînt de cel mai mare prost gust. Se pare că, indiferent de natura poantei, nu mai contează decît ca victima să muşte momeala. Au căzut în
plasa farseurilor nu numai oameni simpli, ci şi celebrităţi. Nu numai o persoană sau două, ci popoare întregi. De-a lungul timpului, unele farse au făcut carieră ajungînd chiar în manualele de istorie. Chair dacă nu s-au întîmplat de 1 Aprilie. Iată care au fost cele mai izbutite farse din toate timpurile.

De la Calul Troian la Ocaua lui Cuza

Se pare că o zi a păcălelilor a existat abia în secolul XVI. Dar şi antichitatea e plină de farse. Regina Cleopatra a Egiptului l-a păcălit pe Marc Antoniu, trimiţîndu-l în fruntea unei mari armate pentru a prinde un peşte prăjit. Aheii au construit un imens cal de lemn în care au
adăpostit soldaţi. Odată calul intrat pe porţile Troiei, au năvălit peste greci şi au cucerit cetatea. Farsele de război, considerate strategii militare, erau folosite şi prin părţile noastre. Ştefan cel Mare îşi învingea adversarii pe cîmpul de luptă prin şiretlicuri. Îi atrăgea pe turci
în terenuri mlăştinoase, creînd panică şi silindu-i să abandoneze lupta. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza întindea capcane negustorilor necinstiţi, umblînd în straie de om simplu şi prinzîndu-i cu măsura ajustată (ocaua mică). Pînă şi Napoelon a fost păcălit atunci cînd a crezut că juca şah cu un computer. De fapt, în interiorul maşinăriei inventate de escrocul Wolfgang von Kempelen, era ascuns un om.

Fotografii şi filme UFO

Mai aproape de zilele noastre, palpitanta legendă a monstrului din Loch Ness a fost detronată de o mărturisire. Cea mai cunoscută fotografie a creaturii, datînd din 1934, momeala care a făcut pe toată lumea să creadă în existenţa unui monstru în lacul scoţian, s-a
dovedit un fals. 60 de ani mai tîrziu, pe patul de moarte, Christian Spurling, prietenul autorului, a recunoscut că Nessie era de fapt de cauciuc. Totul fusese o farsă pe care o pusese la cale împreună cu colonelul Robert Wilson, cel care fotografiase monstruleţul pentru a
pune pe jar presa. La fel s-a întîmplat şi în cazul autopsiei extratereştrului de la Roswell, filmată de Ray Santilli. Producătorul a mărturisit că filmul era o făcătură, dar numai după ce s-a umplut de bani din vînzarea lui. N-ar fi recunoscut dacă nişte ochi atenţi n-ar fi descoperit că extraterestrul era încheiat la gît cu un fermoar made in China.

Cercuri false

Însă nu întotdeauna identitatea farseurului este descoperită. În 1912, s-a găsit în Anglia un schelet ciudat pe care oamenii de ştiinţă l-au atribuit mult căutatei verigi lipsă dintre maimuţă şi om. Peste 40 de ani, s-a descoperit înşelătoria: fragmentele osoase erau un amalgam
dintr-un om medieval, un urangutan şi un cimpanzeu. Autorul farsei n-a fost identificat. Cercurile din lanuri au generat un adevărat curent UFO cîştigînd numeroşi creduli. De fapt, toată povestea a pornit de la o farsă a britanicilor Doug Bower şi David Chorley. După ce s-au
distrat vreme de 13 ani, au recunoscut că au făcut 250 de cercuri prin toate lanurile Europei. Nici Yeti n-a scăpat nepăcălit. Mai bine zis, amatorii de întîmplări inexplicabile au fost fraieriţi cu legenda maimuţei uriaşe nord-americane. După moartea lui Ray Wallace (în 2002),
s-a aflat cum acesta imprima în noroi labele gigantice, iar în rolul lui Big Foot din scenele surprinse pe peliculă a jucat soţia acestuia.

Farse apocaliptice

Presa a reuşit de-a lungul timpului să facă farsele cele mai multe şi mai reuşite. Unele însă, cu voia sau fără voia jurnaliştilor, au fost de-a
dreptul macabre. Dramatizarea radiofonică a piesei „Războiul lumilor“, în lectura lui Orson Welles, a creat panică în America anului
1938. Ascultătorii au crezut că e o emisiune de ştiri care anunţa invazia marţienilor. Şase milioane de oameni şi-au părăsit casele ca să nu
fie prinşi de invadatori. A fost o reacţie neprevăzută, scăpată de sub control. La 31 martie 1940, Institutul Franklin din Philadelphia,
SUA, a dat publicităţii un comunicat prin care anunţa că a doua zi va veni sfîrşitul lumii. Radio KYW a transmis: „Cele mai mari temeri
ale noastre privind sfîrşitul lumii sînt confirmate de astronomii de la Institutul Franklin. Mîine, la ora 15:00, vine apocalipsa. Nu e o
păcăleală de 1 aprilie“. Panica a luat sfîrşit abia după ce astronomii au negat teribila predicţie. Autorul farsei, ofiţerul de presă al
Institutului Franklin, William Castellini, a fost demis.

Eiffel-ul scos la vînzare

Păcălelile grosolane n-au ocolit nici lumea artei. Cel mai cunoscut falsificator de tablouri, Han van Meegeren, a vîndut sute de lucrări ale
lui Vermeer ca autentice. Dacă nu ar fi fost acuzat de înstrăinarea patrimoniului, atunci cînd a vîndut un tablou lui Goering, nici azi nu s-
ar fi aflat că picturile erau nişte falsuri. Victor Lustig s-a îmbogăţit de pe urma farsei sale cu Turnul Eiffel pe care l-a vîndut la licitaţie, în
1925. Dîndu-se drept funcţionar din Ministerul Poştelor, a anunţat că municipalitatea scoate monumentul la vînzare ca fier vechi. Cel
păcălit n-a depus plîngere. Iar escrocul a fost prins abia după 20 de ani. În 1986, Le Parisien a anunţat că acelaşi simbol naţional urmează
să fie dezmembrat. Ştirea a şocat poporul francez care şi-a revenit cu greu chiar şi după ce a aflat că e o păcăleală de 1 aprilie. Pe 22
aprilie 1983, publicaţia germană „Der Stern“ anunţa că e în posesia jurnalului secret al lui Hitler. A plătit 10 milioane de mărci pentru a
avea exclusivitate. Grafologii stabiliseră că e chiar scrisul dictatorului. Dar un chimist a analizat şi cerneala, descoperind că nu era
autentică. Farsa pornise de la faimosul caligraf din Stuttgart, Konrad Kujau.

Păcăleli nevinovate

Singurul post de televiziune din Suedia emitea alb-negru în 1962. La 1 aprilie, Kjell Stensson, şeful departamentului tehnic, a apărut la ştiri anunţînd că, erau în posesia unei tehnologii care permitea telespectatorilor să vadă color dacă puneau în faţa ecranului o folie de celofan colorat. A doua zi, nu se mai găsea în toată Suedia o coală de celofan. Prima emisiune în culori a fost transmisă în Suedia opt ani
mai tîrziu, dar tot pe 1 aprilie. Tot presa este de vină şi pentru alte farse, mai mult sau mai puţin nevinovate. Radio BBC îi sfătuia pe oameni în 1957 să cultive macaroane în borcane, fiindcă aşa făcuseră şi elveţienii şi obţinuseră o recoltă senzaţională. În 1980, tot britanicii au căzut în plasa jurnaliştilor de la BBC, luînd de bună ştirea că istoricul ceasornic mecanic devine electronic, pentru a ţine
pasul cu timpurile moderne.

Farse nesărate

În 1994, postul american National Public Radio anunţa că toţi cei care îşi vor face un tatuaj cu Coca Cola vor primi un discount de 10% pe viaţă pentru orice produs cu acest logo. În 1999, ziarul Pheonix New Times dădea un anunţ umanitar pentru săraci, cerîndu-le donatorilor cîte un dolar pentru a-i înarma pe cei fără adăpost. La adresa http://www.snopes.com/humor/mediagoofs/cnnobits.asp, puteţi găsi o farsă macabră comisă de un celebru site de ştiri. Pe 16 aprilie 2003, www.cnn.com a publicat necrologul vicepreşedintelui Richard „Dick“ Cheney, aflat la acea oră în viaţă. CNN şi-a cerut scuze faţă de înaltul demnitar, precizînd că farsele erau pregătite pentru alte personalităţi proeminente aflate în viaţă la acel moment: Ronald Reagan, Bob Hope, Fidel Castro, Pope John Paul II, Nelson Mandela, Gerald Ford.

Presa se distrează

Revista New Mexicans for Science and Reason publica în 1998 un articol în care anunţa că autorităţile statului american Alabama
intenţionează să schimbe valoarea numarului Pi din 3,14159 în 3,0. Autorităţile au fost bombardate cu scrisori şi telefoane de protest din
întreaga lume. În 1998, un ziar argentinian a anunţat că Diego Maradona a încheiat un contract cu clubul Spartak-Moscova, pentru şase
milioane de dolari, farsă ce a şocat milioane de fani. Agenţia Itar-Tass a făcut şi ea o farsă în 1996, rămasă de pomină. A anunţat că s-a
început fabricarea de grenade de mînă încrustate cu diamante, pentru ca victimele să sfîrşească într-un cadru mai luxos. Associated Press
şi-a păcălit colegii de breaslă în 1983 anunţînd că Împăratul Constantin a creat Ziua Păcălelilor. Ştirea a fost preluată de mai toate ziarele
americane. Irish Times glumea în 1995, scriind că proprietarii parcului Disneyland negociază cu guvernul rus pentru a cumpăra cadavrul
lui Lenin.

Farseuri de Internet

În 1982, Daily Mail anunţa că toate angajatele trebuie să fie controlate de sutien pentru a face dovada că nu poartă catarame care
blochează semnalele radio-tv, catarame intrate pe piaţă recent şi care produceau mai pagube instalaţiilor tehnice. În martie 1997, Internetul a fost inundat de pozele unei zîne pe care un trecător a descoperit-o pe cînd se afla la plimbare în zona Derbyshire din Marea
Britanie. Site-ul a avut zeci de mii de vizitatori în numai cîteva zile. Pe 1 aprilie, autorul farsei, Dan Baines, a mărturisit că nu există nicio
zînă, a vrut doar să încurajeze oamenii să creadă în minuni. La începutul anului 2008, pozele „înainte“ şi „după“ ale unei femei care făcuse o cură de fructe ale palmierului Açaí împînzeau internetul. Farsa a fost demascată de către proprii creatori pe 1 aprilie, după ce
vînzările la fructul minune atinseseră cifre record.

CASETE

Farsa secolului

Călătoria pe Lună a echipajului Apollo în 1969 este pusă sub semnul întrebării. Adepţii teoriei conspiraţiei sînt convinşi că totul e o imensă păcăleală fabricată pe platourile de filmare. Ei aduc argumente dintre cele mai meticuloase: steagul nu poate flutura pe Lună,
pentru că nu există vînt în lipsa atmosferei, modulul greu de cîteva de tone nu s-a afundat în sol mai mult de 1 centimetru, în timp ce bocancul lui Armstrong a lăsat urme adînci, în casca astronautului se zăresc lumini şi alte amănunte care scapă ochiului unui nespecialist.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: