Sergiu Nicolaescu plănuiește să mai realizeze un singur film, iar scenariul acestuia este cutremurător. Se pare că regizorul își va transpune în noua producție înscenarea propriului deces. Și nu oricum, ci într-un mod tragic. În această peliculă e vorba de un fel de concluzie, pe care o trag eu, acum, la sfîrșitul vieții. Este punctul de vedere pe care îl am astăzi asupra trecutului. Individul acesta se trezește de dimineață și, în timp ce se bărbierește, se întreabă cine este cel pe care îl zărește în oglindă, spune regizorul, lăsînd să se înțeleagă că acesta este momentul în care personajul său ia decizia de a se sinucide. Mai departe, bătrînul coboară la metrou, ia un tren fără o destinație precisă. Aici el întîlnește o serie de indivizi. Unii îl recunosc, alții habar nu au de el. Privind la ei, cum urcă și coboară din tren, bătrînul își retrăiește propria viață. Finalul acestui film, cu care eu mă identific, îl văd în felul următor: bătrînul ajunge la capăt de linie. Cînd ajunge la suprafață, zărește o clădire din asta superbă, înaltă, cu douăzeci și ceva de etaje. Se urcă în clădirea aia și ia liftul. Tot așa, intră și ies oameni și mai are și cu ăștia o discuție, două. Se urcă pe acoperiș și se duce la margine, zîmbește și se aruncă în gol. Gata! Atît am avut de spus, a declarat regizorul pentru Național.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!