Vârful Everest a reprezentat și reprezintă în continuare o provocare pentru toți temerarii înălțimilor. Mulți reușesc să se întoarcă bine acasă și să povestească despre succesul și emoția expediției lor, alții, din păcate, nu mai ajung niciodată înapoi. Iată poveștile a 10 oameni care și-au găsit sfârșitul pe culmile himalăene, în încercarea de a cuceri pe Everest, potrivit Listverse.
1. Shailendra Kumar Upadhya
Fostul ministru de externe din Nepal, Shailendra Kumar Upadhya, a încercat în anul 2011 să doboare recordul de cel mai în vârstă om care a atins Everestului. În vârstă de 82 de ani, Shailendra a reușit să ajungă doar până la prima tabără și s-a îmbolnăvit. A fost coborât la tabăra de bază, unde a și murit. Trupul său a fost dus cu elicopterul în capitala Nepalului, Kathmandu.
2. Blair Griffiths
Unul dintre pericolele cu care se confruntă alpiniștii pe muntele Everest sunt blocurile uriașe de gheață, care sunt gata să se rostogolească în orice moment. Atunci când aceste bucăți imense de gheață cedează, alpiniștii nu au timp să sară din calea lor și sunt zdrobiți. Asta a pățit și alpinistul canadian Blair Griffiths, cameraman la o teleziune. El realiza un documentar cu privire la expediția de pe Everest din anul 1982. Griffiths și alți alpiniști asigurau scările utilizate pentru a trece peste crevase, când un ghețar a început să se miște. Un bloc de gheață cât o construcție cu șase etaje l-a zdrobit pe Griffiths.
3. Maurice Wilson
Englezul Maurice Wilson a încercat în anul 1934 să urce pe Everest de unul singur, fără pic de experiență. Prima sa încercare s-a soldat cu un eșec, dar el nu s-a dat bătut. După două săptămâni a ajuns în India pentru a-și realiza visul. Pe drum s-a întâlnit cu câțiva șerpași, care au decis să îl însoțească. Vremea și lipsa de experiență și-a spus cuvântul, dar cu toate acestea Wilson nu a renunțat. A continuat călătoria cu doi șerpași până la altitudinea de 6.919 de metri, unde au întâlnit un zid uriaș de gheață. În acel moment, șerpașii l-au rugat să renunțe și să coboare de pe munte cu ei, dar el a refuzat, s-a încăpățânat și a decis să mai încerce o dată. Din păcate, a fost ultima încercare. A murit câteva zile mai târziu, în cortul lui.
4. Shriya Shah-Klorfine
Alpinista canadiană Shriya Shah-Klorfine s-a născut în Nepal și la vârsta de 33 de ani avea un singur vis, acela de a atinge vârful Everest. Din păcate, în încercarea de a-și îndeplini visul, ea a murit în momentul coborârii. Pe 19 mai 2012, alpinista și-a încheiat viața aproape de vârf, la o altitudine de peste 8.000 de metri. Din această cauză, recuperarea trupului a fost foarte periculoasă pentru șerpași. O echipă de 6-8 oameni au reușit să îi coboare corpul neînsuflețit pe 29 mai 2012.
5. Marco Siffredi
Scopul tânărului Marco Siffredi, 22 de ani, era unul singur: să devină primul om care coboară muntele Everest pe snowboard. În 2002, el a vrut să realizeze acest lucru pe culoarul Hornbein, cel mai abrupt traseu de pe pisc. Pentru că zăpadă nu era suficientă, el a decis să coboare pe ruta North Col, mai puțin periculoasă ca traseul Horbein. În luna august a aceluiași an, Marco decide să încerce din nou traseul mai abrupt, însoțit de șerpași. La un moment dat, în drumul lor spre vârf, stația lui Marco se strică. În timp ce altă stație era pe drum, s-a anunțat vreme bună și tânărul snowboarder nu a mai avut răbdare. Deși a fost rugat de șerpași să nu se avânte fără stație, el nu i-a ascultat și la ora 3.00 PM a pornit pe culoarul Hornbein. Cu toate că o echipă de salvare a pornit în căutarea lui, trupul sportivului nu a fost găsit niciodată.
6. Tomas Olsson
Un alt alpinist pasionat de muntele Everest a fost suedezul Tomas Olsson. Sportivul și partenerul său Tormod Granheim au vrut să fie primii oameni care coboară pe traseul Nord Col cu schiurile. Pe 16 mai 2006, cei doi au ajuns în vârf și deși ambii se simțeau extenuați după escaladarea muntelui, au decis să coboare. Din nefericire, la scurt timp după ce au pornit, unul dintre schiurile lui Olsson s-a rupt. Au încercat să repare schiul cu o bandă, dar la altitudinea de 8.500 de metri drumul le-a fost blocat de o stâncă de 45 de metri, pe care nu se putea schia nici cu echipament nedeteriorat. Astfel, au fixat o ancoră în zăpadă și au decis să coboare în rapel. Olsson a mers primul și a căzut în gol 2.500 de metri, după ce ancora a cedat. Prietenul său, Granheim a continuat să schieze de unul singur până jos și a ajuns în viață. Corpul lui Olssen a fost găsit câteva zile mai târziu de șerpași, la altitudinea de 6.750 de metri.
7. Hannelore Schmatz
În 1979, împreună cu un alt alpinist, a decis să urce pe Everest. La altit. de 8.300 de metri, fiind epuizați, cei doi au decis să își petreacă noaptea în aer liber. Deși șerpașii au insistat să nu rămână acolo peste noapte, cei doi nu au ascultat, motivând că vor să se odihnească. Din păcate, nu s-au mai trezit niciodată. Corpul alpinistului nu a mai fost văzut din noaptea incidentului, dar trupul înghețat al lui Schmatz a rămas acolo și poate fi văzut de alpiniști. La aproximativ 100 m deasupra taberei IV, ea stă rezemată de rucsacul ei, ca și când ar lua o scurtă pauză. O femeie cu ochii larg deschiși și părul fluturând la fiecare rafală de vânt, care mă face să mă simt ca și cum m-ar urmări cu privirea atunci când trec pe lângă ea, a declarat un alpinist care a văzut-o. La cinci ani de zile după ce a murit, doi alpiniști au încercat să-i recupereze corpul și au murit și ei.
8. Francys Arsentiev și soțul ei
Un alt record realizat pe Muntele Everest s-a terminat tragic. La 22 mai 1998, alpinista Francys Arsentiev a devenit prima femeie din SUA care a ajuns în vârf fără oxigen suplimentar. Americanca, împreună cu soțul ei, Serghei Arsntiev, au ajuns în Zona Morții și au stat aproape 3 zile la peste 8.000 de metri altitudine. După aceste zile, au decis să coboare, dar au făcut-o separat. Serghei a ajuns primul la tabără, dar soția sa nu era acolo. El a decis să plece imediat în căutarea ei, cu oxigen și medicamente. Mai târziu în acea zi, o echipă de uzbeci a găsit-o pe Francys înghețată și luptând pentru a supraviețui. Ei au încercat să o ajute și să o coboare până într-un punct. În acest timp, echipa de uzbeci l-a văzut pe Serghei cum se întorcea pe munte să își găsească soția. A fost ultima oară când Serghei a fost văzut în viață. În dimineața următoare, alpiniștii Ian Woodall și Cathy ODowd au plecat în căutarea lui Francys și au găsit-o încă în viață în același loc în care o lăsaseră uzbecii. Alături de ea era pioletul și frânghia soțului ei, dar nu era nici urmă de el. Deși au luat-o pe Francys cu ei, la scurt timp alpinista a murit. Corpul lui Serghei a fost găsit un an mai târziu.
9. Șerpașul Namgyal
Namgyal a fost o legendă printre șerpași, dar și printre clienții și alpiniștii pe care i-a ghidat pe Everest. Șerpașul își dorea să organizeze propria expediție, una dintre cele mai mari de pe muntele Everest, alături de o echipă. Namgyal a ajuns în vârful muntelui de zece ori, însă a zecea încercare a fost și ultima. Pe 16 mai 2013, la o altitudine de 8.000 de metri, a cedat. O durere în piept l-a înghenunchiat, a început să plângă, apoi s-a stins.
10. John Delaney
Pe 21 mai 2011, omul de afaceri irlandez John Delaney și-a găsit sfârșitul pe Everest, la vârsta de 42 de ani. Toată viața și-a dorit să ajungă în vârful Everestului și cu numai 50 de metri înainte de atingerea acestui obiectiv a murit din cauză că nu s-a putut aclimatiza. În timp ce Delaney urca muntele Everest, soția sa dădea naștere fiicei lor.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!