Paștele nu poate fi conceput fãrã ouã roșii și cozonac, dar mai ales fãrã pascã, cea mai însemnatã copturã pe care o mãnâncã românii de sãrbãtorile pascale. Pasca se face în Joia Mare, iar dacã nu, în Sâmbãta Paștelui. Ca toate evenimentele din lumea satului, și pasca și ouãle înroșite au dat naștere la legende.
De ce facem pascã
Printre sãtenii din Capul Codrului, o așezare lângã Gura Humorului, circulã urmãtoarea legendã legatã de pascã: „Cãlãtorind o datã Domnul nostrum Iisus Hristos cu apostolii sãi prin mai multe sate și orașe spre a face oamenilor bine, și ajungînd într-un sat, se opri puțin la un gospodar înainte de a pleca mai departe. /…/ Dupã ce i-a omenit cum se cuvine, la plecare le-a pus și merinde în desagã. Mergând ei prin pãdure cât or fi mers, l-au întrebat apostolii pe Iisus Hristos: Când vor fi Paștele? Când veți gãsi pâine de grâu în traistele voastre vor fi paștele! - rãspunse Iisus. /…/ Cãutând, au gãsit în desãgile lor pâinea, pe care le-o pusese gospodarul. Bucurați-vã, cãci acum sînt Paștele!, le-a rãspuns atunci atunci Iisus“. Și de atunci existã datina creștinilor de a face Pascã.
Rotundã ca scutecele lui Iisus
În Bucovina se spune cã pasca se face numai din fãinã de grâu cernutã prin sitã deasã, pentru cã Paștile e cea mai mare și mai însemnatã sãrbãtoare de peste an, iar pâinea cea mai aleasã, dupã credința și spusa românilor, este cea din grâu, pentru cã el este cinstea mesei. Forma cea mai rãspânditã a acestei copturi, fãrã de care nici nu i-ar veni cuiva a crede cã sunt Paștile, este cea rotundã pentru cã se zice cã scutecele cu care a fost
înfãșat Domnul Iisus Hristos au fost rotunde. În unele zone, pasca este dreptunghiularã, pentru cã și mormîntul în care a fost Domnul nostru Iisus înmormântat a fost în patru unghiuri, „patrunghiular“.
De ce ouã roșii de Paști?
Legendele creștine leagã simbolul ouãlor roșii de patimile lui Iisus. Rãstignirea și învierea reprezintã reînvierea naturii primãvara și reluarea ciclurilor vieții. Oul, el însuși purtãtor de viațã, devine un simbol al regenerãrii, al purificãrii și al veșniciei. Legenda spune cã atunci când Iisus a fost bãtut cu pietre, acestea atingându-l s-au transformat în ouã roșii. O altã tradiție afirmã cã Sf. Maria, venind sã-și vadã Fiul rãstignit, i-a adus ouã, care s-au
însângerat sub cruce. Se mai spune cã atunci când Iisus Hristos era judecat naintea lui Pilat, oamenii buni de inimã au dãruit ouã roșii copiilor judecãtorilor și i-au îndemnat sã dea din ele și pãrinților lor, pentru ca sã-i mai domoleascã și sã scape în acest mod pe Iisus.
Minunea povestitã de Simon
Unii susțin cã atunci cînd Simon se duse sã-și cultive ogorul, luã în traistã o pîine și cîteva ouã. Pe drum întîlni pe Mîntuitorul. Îi luã crucea de pe umeri
și o duse pânã în dreptul ogorului sãu. Aici dãdu iarãși crucea înapoi lui Iisus și se opri sã lucreze cîmpul sau. Dar fiindcã era obosit și flãmînd, dezlegã traista. Când colo, ce sã vadã? În loc de pâine obișnuitã gãsi în traista o pascã și în locul ouãlor albe niște ouã roșii de toatã frumusețea. Aceastã minune o povesti Simon femeilor sale, le fãcu sã înțeleagã cã acesta e un semn al cerului și le sfãtui ca de atunci înainte sã facã pentru Învierea lui Iisus Hristos pascã și ouã roșii.
Precupeața necredincioasã
Altã legendã afirmã cã dupã ce Isus a fost rãstignit, cãrturarii saducei și rabinii farisei au fãcut un ospãț de bucurie. Unul dintre ei a spus: „Când va învia cocoșul pe care-l mâncãm și ouãle fierte vor deveni roșii, atunci va învia și Iisus“. Nici nu și-a terminat acela spusele și ouãle s-au și fãcut roșii, iar cocoșul a început sã batã din aripi. Se mai spune cã, dupã Învierea lui Hristos, s-ar fi întâmplat o minune. Apostolii vesteau pretutindeni în orașul
Ierusalim, cã Mîntuitorul lumii a înviat din morți. O precupeațã, care vindea ouã, nu voi sã creada, ci zise: „Pe cât de adevãrat e faptul cã ouãle ce le vând nu sunt roșii, pe atât de adevãratã este și istoria despre Învierea lui Hristos“. Încã nu terminase precupeața vorba, cînd deodatã toate ouãle ce le avea în paneraș se înroșirã ca sângele și din acea clipã a crezut și ea în Învierea lui Iisus, iar întru pomenirea întîmplãrii se fac în toți anii de Paști ouã roșii.
Povestea celor șapte surori
Se mai zice cã o datã trãiau șapte surori. Șase dintre ele și-au gãsit perechea, iar una a rãmas fatã. Ea fãcea însã ochi dulci bãrbaților celor șase surori ale ei. Acestea se înverșunarã într-atît în mânia lor contra surorii încât într-o bunã zi își umplurã poalele cu pietre având de gând s-o ucidã. Dar când sã punã mâna pe pietre, ca sã le azvârle asupra surorii, pietrele se prefãcurã în ouã cu fel de fel de culori, care de care mai frumoase. Aceste ouã le plãcurã surorilor atât de mult, cã nu mai voirã sa le arunce. A șaptea sorã rãmase astfel în viata. Întîmplarea se zice cã ar fi avut loc tocmai în Duminica Paștilor; de aceea poporul, în amintirea ei, face de Paști ouã încondeiate.
Maria Magdalena a spus prima „Christos a înviat!“
Legenda spune cã primul ou de Paști a fost dãruit de cãtre Sfînta Maria Magdalena împãratului Tiberiu. Maria Magdalena, care renunțase la toatã averea ei pentru a-l urma pe Iisus, s-a prezentat în fața împaratului obișnuit sã primeascã ofrande prețioase doar cu un ou de gãinã, conform obiceiului de a oferi un ou în prima zi din an sau cu ocazia zilelor de naștere. Maria Magdalena i-a dat oul împãratului, salutându-l cu „Christos a Înviat!“. Acesta a replicat cã nu crede cã un om se poate trezi din moarte, la fel cum nu ar crede cã oul acela alb pe care l-a primit de la ea ar putea sã-și schimbe singur culoarea în roșu. În acel moment, spune legenda, împãratul a vãzut cu spaimã cum oul din mâna sa începe sã se înroșeascã. Oul vopsit a devenit astfel un simbol al Învierii lui Christos, iar obiceiul de a dãrui un ou vopsit sau împodobit în fel și chip în ziua de Paști s-a rãspândit în
toatã lumea.
Regii au „înnobilat“ ouãle de Paști
La început, se vopseau ouã de gãinã sau de alte pãsãri. Ulterior au apãrut, ouãle din lemn, cele din porțelan, din os, piatrã sau sticlã. În cronicile regale engleze se specifica faptul cã în anul 1.200 s-au cumpãrat 450 de ouã pictate și împodobite cu foițã de aur. Acestea au fost împãrțite de cãtre regele Eduard al ll-lea membrilor familiei sale în dimineața de Paști, existând credința cã ar fi fost de bun augur sã se dãriuascã un astfel de ou aurit.
Acest obicei a devenit obligatoriu la curtea regelui francez Ludovic al XIV-lea. Suveranului trebuia sã îi fie adus cel mai mare ou de pasãre, ouat în sãptãmâna dinaintea Sfintelor Paști, astfel cã în dimineața sãrbãtorii castelul era înconjurat de sute de coșuri cu ouã aurite pe care suveranul le dãruia membrilor familiei, apropiaților, valeților și slujitorilor credincioși. În Rusia medievalã exista, ca în mai toate țãrile creștine, tradiția schimbului de ouã
împodobite, în dimineața de dupã Înviere. Țarul Alexis (1645 - 1676) a dãruit într-un an, de Paști, nu mai puțin de treizeci și șapte de mii de ouã, naturale, din lemn sau din os, pictate și împodobite.
Mãrturia secretarului florentin
În tradiția popularã româneascã ouãle de Paști sunt purtãtoare de puteri miraculoase: vindecã boli, protejeazã animalele din gospodãrie, sînt benefice în felurite situații. O credințã din Bucovina afirmã cã oul roșu este apãrãtor de diavol. Acesta se intereseazã dacã oamenii fac ouã roșii și umblã cu colinda, cãci doar atunci când aceste obiceiuri vor înceta, el va ieși în lume. Una dintre cele mai vechi mãrturii privind ouãle colorate de la români este a secretarului florentin al lui Constantin Brâncoveanu, Antonio Maria del Chiaro, care, pe la 1700, se minuna de culoarea aurie a ouãlor vopsite de la Curtea domnitorului muntean.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!