În timp ce chefii din toată lumea și-au făcut un scop din a crea cele mai neașteptate și mai inovatoare preparate, au existat și momente în timp care au dat la iveală, din pură întâmplare, uneori chiar din greșeală, unele dintre cele mai cunoscute alimente.
Sosul Worcestershire a început prin a fi un rateu
La începutul secolului al XIX-lea, chimiștii John Wheeley Lea și William Henry Perrins lăsau pe unul dintre rafturi un produs considerat o greșeală. Solicitați să inventeze un sos, aceștia au realizat un produs care nu i-a satisfăcut deloc, drept care l-au pus într-un colț și au uitat de el. După câțiva ani, cu totul întâmplător, unul dintre oamenii de știință a descoperit recipientul și a avut curiozitatea (și curajul!) să guste ce se afla înăuntru. De data aceasta, gustul l-a surprins atât de plăcut, încât sosul botezat Worcestershire este de atunci încoace o poveste de succes neîntreruptă și nu lipsește de pe rafturile magazinelor care se respectă.
Conul de înghețată sau vechiul altruism al comercianților
Unul dintre cele mai iubite preparate ale lumii este, fără îndoială, înghețata. Americanii făceau cunoștință cu deliciosul produs la Târgul Mondial din St. Louis în 1904. La un moment dat, un vânzător l-a observat pe altul care nu mai avea farfurii în care să servească înghețată și a decis să-i dea foi de napolitană în care s-o împacheteze. Imediat, înghețata ambalată în con a cucerit America. La rândul său, înghețata pe băț a fost descoperită accidental de un copil în vârstă de 11 ani, Frank Epperson, doar un an mai târziu. Puștiul a lăsat pe verandă un pahar cu suc care încă avea în interior bețișorul pentru amestecat. Noaptea a fost suficient de geroasă încât a doua zi băiatul să găsească băutura înghețată bocnă ieșind cu totul din pahar când a tras de bețișor. Nouă ani mai târziu, tânărul își patenta invenția.
Fulgii de porumb, rezultatul unei restricții bugetare
Preocupat de binele pacienților săi, care trebuiau să urmeze un regim strict, medicul John Harvey Kellogg a inventat, în 1895, din întâmplare, un produs care avea să cucerească întreaga lume și să reziste probei timpului. A lăsat grâu fiert să se așeze până s-a ocupat de câteva probleme. Când s-a întors, a descoperit că grâul devenise stătut, dar, fiind pe un buget strict, a decis să continue săă proceseze grâul, trecându-l forțat prin role de presă, sperând să obțină fâșii lungi de aluat. Spre surprinderea sa, ceea ce a obținut în loc au fost fulgi, pe care i-a copt și i-a servit pacienților. Un brevet pentru fulgi de cereale și procesul de preparare a fost completat câteva luni mai târziu.
Iaurtul, opera bacteriilor
Nutriția modernă nu mai poate fi imaginată fără versatilul iaurt, a cărui istorie se pierde în timp. În orice caz, se spune că totul a pornit de la un transport de lapte, de pe vremea când acesta era cărat în saci din piele de capră. Se pare că laptele a intrat în combinație cu bacteriile din mediul în care se afla și astfel s-a acrit, dând naștere, cu totul întâmplător, nu doar unuia dintre primele alimente procesate din lume, dar și unui produs de o uimitoare popularitate.
Sendvișul, creat pentru un dependent
Nicio clipă nu i-ar fi trecut prin minte cartoforului John Montagu, conte de Sandwich, că dependența sa de jocul de cărți avea să dea lumii un preparat prezent în tot ceea ce înseamnă meniu modern. Într-o zi, disperat să nu piardă vreo clipă la jocul său preferat, dar și răpus de foame, nobilul i-a cerut majordomului să-i pregătească rapid ceva ce putea fi mâncat cu o singură mână, eventual o bucată de friptură între două felii de pâine. Restul este istorie...
Pufuleții cu brânză
Pufuleții cu brânză au fost inițial un produs secundar al mâncării pentru animale. Gustarea puternic colorată a fost creată de un producător de astfel de hrană, Corporația Flakall, din Beloit, Wisconsin, în anul 1935. Pentru a face mâncarea s-a folosit o râșniță pentru fulgii de porumb. Pentru a curăța aparatul, personalul punea porumb umed în râșniță. Spre surprinderea muncitorilor, prin acest proces se formau bucăți aerisite de porumb. Astfel au luat naștere primii pufuleți. Un angajat pe nume Edward Wilson a văzut potențialul acestora și a luat câțiva acasă, să afle dacă pot fi mâncați de oameni. Rezultatul a fost apariția pufuleților Korn Kurls. Produsul a avut un succes atât de mare, încât compania și-a lărgit linia de produse, incluzând gustările pentru oameni și animale și schimbându-și numele, pentru a lăsa în urmă renumele de fabrică pentru mâncare de animale.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!