În situații limită, creierul mărește viteza de reacție
×
ïżœ n c h i d e
g a l e r i a
f o t o
Dimensiune font:
Autor: M.Ex.,
19.03.2014
Spre deosebire de toate celelalte simțuri care au arii specifice în creier (miros, văz, auz, gust, atingere), timpul nu este procesat într-un singur loc, ci în mai multe (cortex cerebral, ganglioni bazali, cerebel, trunchi cerebral). Cînd creierul nu are de procesat multă informație nouă, timpul pare să treacă mai repede, însă pe măsură ce sîntem copleșiți de date noi, timpul pare să se dilate. Acest efect de încetinire a timpului este o percepție a creierului că, de fapt, timpul se dilată și se scurge mult mai încet decît o face. Mulți oameni care se află în situații de viață și de moarte mărturisesc că atunci cînd în realitate lucrurile se mișcau cu o viteză uluitoare, lor li s-a părut că totul se petrece în slow motion, ca în celebrul fragment din Matrix, în care îi șuierau gloanțele pe lîngă urechile lui Neo, dar el le vedea suspendate în aer.
Creierul nostru are un miliard de neuroni și fiecare dintre aceștia efectuează alte 1.000 de conexiuni cu alți neuroni. Teoretic, dacă fiecare neuron ar stoca o singură memorie, am putea rămîne fără spațiu. Totuși, neuronii se combină în așa fel încît fiecare poate conține mai multe memorii în același timp, crescînd exponențial capacitatea de stocare a informațiilor la cifra de 2,5 petabytes (2.500 de terrabytes).
În timp ce ochiul poate percepe în jur de 10-12 cadre pe secundă, în timpul unor evenimente care par să pericliteze viața, creierul aflat sub un nivel de stres acut poate încetini timpul astfel încît ei pot citi 30 cadre/secundă, urgența unei situații avînd efectul încetinirii timpului. Pentru că secundele par mai lungi, acest lucru permite creierului să aibă timp să ia decizii salvatoare, explică psihoterapeutul Diana Nicolescu.
Unii cercetători susțin că efectul de încetinire a timpului nu e o experiență directă a ceea ce simțim pe loc, ci doar o amintire a ceea ce s-a întîmplat cu cîteva milisecunde în urmă. Respectiv, prezentul intens pe care considerăm că îl trăim, nu este decît o iluzie retroactivă.
Unii cercetători sugerează că, de fapt, timpul nu încetinește pentru o persoană aflată într-o situație de viață și de moarte ci dimpotrivă, este doar o evaluare retrospectivă care ne dă impresia că timpul a încetinit și cu cît durează mai mult timpul de procesare, cu atît mai mult ni se pare că trece.
Pentru că în timpul unui accident, creierul primește mult mai multă informație decît într-o situație normală de viață, acest lucru duce la o percepție alterată a scurgerii timpului. Acesta este un mecanism evoluționist care s-a adaptat pentru a crește rata de supraviețuire a omului, care atunci cînd era față în față cu un predator, în mediul ancestral, trebuia să ia decizii rapide într-un timp scurt, eventual fracțiuni de secundă, dîndu-i impresia că timpul de gîndire e mult mai lung (acest efect se cheamă efectul oddball). De aceea, în timpul unui accident, o persoană poate reacționa rapid și lua o decizie într-o fracțiune de secundă, lucru pe care l-ar face în decurs de minute dacă ar fi într-o situație de viață normală, completează psihologul.
Tipuri de iluzii temporale
- Efectul de telescop, în care oamenii își amintesc evenimente recente ca întîmplîndu-se departe în timp și viceversa (îmi aduc aminte, de parcă era ieri).
- Efectul kappa este un alt efect de distorsiune temporală: durata temporală dintr-o secvență consecutivă de stimuli pare mai lungă sau mai scurtă decît e în realitate, datorită spațierii dintre stimuli. Într-o excursie, de pildă, ni se pare întotdeauna că ne ia mai mult timp la întors decît la duș, deși distanța și viteza sînt constante.
- Cronostazia este o altă iluzie temporală, în care prima impresie care urmează după introducerea unui eveniment nou, pare să fie extinsă în timp. Mai simplu, acest efect poate fi explicat prin iluzia ceasului care se oprește, în care ni se pare că dacă ne uităm fix la un secundar acesta ori se oprește, ori se mișcă mai încet de o secundă).
Cum putem cîștiga timp
Oamenii de știință au cîteva sfaturi despre cum am putea cîștiga timp, făcînd ziua să ni se pară mai lungă: să învățăm lucruri noi, să vizităm locuri noi (să gustăm mîncăruri noi și să întîlnim persoane necunoscute), să încercăm activități noi (pe măsură ce învățăm noi detalii, timpul pare să se lungească), să fim spontani (surprizele sînt ca niște activități noi: ne ascut simțurile și ne fac să fim atenți). Cu cît îți surprinzi creierul mai mult, cu atît mai mult va lua să proceseze informația și vouă vi se va părea că timpul se dilată. Așadar, azi vă recomand să încercați frunze de anghinare în sos de usturoi, să vă spălați pe dinți cu mîna nepredominantă și să luați un traseu nou către casă. Vă garantez o zi foarte lungă!, ne sfătuiește psihologul Diana Nicolescu.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!