Doi tineri din Germania, calfe călătoare, la Braşov

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: M.Ex., 22.11.2019

• Îmbrăcaţi în costumele tradiţionale din catifea reiată, numite „Kluft“, cu pantaloni evazaţi, vestă, cămaşă tradiţională, pălărie şi bocanci, cei doi tineri bat drumurile departe de casă, timp de trei ani şi o zi
O tradiţie veche de 800 de ani a adus doi tineri germani la Braşov, într-o călătorie menită să îi facă mai buni pe meseriile în care s-au specializat dar şi să le ofere o experienţă de viaţă cât mai bogată până se vor întoarcea acasă. David Lorenty (23 de ani) şi Janosch (26 de ani) au terminat ucenicia în tâmplărie, respectiv pietrărie, iar acum călătoresc prin lume pentru a o practica. Îmbrăcaţi în costumele tradiţionale de „calfe călătoare“, numite „Kluft“, din catifea reiată, cu pantaloni evazaţi, vestă, cămaşă tradiţională, pălărie şi bocanci - ei au ales să bată drumurile departe de casă, timp de trei ani şi o zi.

O „ştampilă“ pentru fiecare loc unde ajung

Cei doi tineri germani au pornit cu o singură monedă în buzunar, pe care trebuie să o aducă înapoi şi nu au voie să se apropie de casă la mai puţin de 50 de kilometri. Aşa spune tradiţia. De asemenea, nici în acelaşi loc nu pot rămâne mai mult de trei luni. David a plecat de-acasă în noiembrie 2017, iar Janosch în februarie 2018. S-au cunoscut într-una dintre călătorii, în urmă cu vreo doi ani, iar acum sunt prima dată tovarăşi de drum, în aventura care îi poartă în Balcani. Până cum au văzut fiecare vreo zece ţări şi zeci de localităţi. De data aceasta au plecat din Germania acum o lună şi trecut prin Austria, Slovenia, Croaţia, Serbia, România. Apoi vor pleca în Turcia şi apoi Grecia. Au fiecare un carneţel cu însemnele breslelor din care fac parte şi trebuie să adune dovezi ale trecerii lor prin lume, de la primăriile localităţilor pe care le vizitează. „Uneori ni se refuză aceată ştampilă şi nu o putem obţine din altă parte, pentru că pe vremuri, pecetea pe care o punea primarul era o garanţie de liberă trecere pentru a intra şi ieşi din cetate, dar şi pentru a putea practica meseria“, lămureşte David motivul vizitei la Primărie.

Cu ehipament de sute de ani

„Rucsacul“ cu care cei doi călătoresc în lume este şi el unul tradiţional. Are patru „compartimente“ din pânză, ca nişte boccele, unite cu nişte chingi de piele care le ţin împreună şi-i ajută pe drumeţi să le care în spate. Unul pentru haine murdare, unul pentru haine curate, unul pentru „sacul de dormit“ şi unul pentru merinde. Restul obiectelor trebuincioase sau obligatorii (cum ar fi, de exemplu, metrul de lemn pe care trebuie să-l poarte cu ei) sunt ordonate în zecile de buzunare interioare ale vestei sau hainei, fiecare cu destinaţia lui. În rest nu au nimic, şi nici nu au voie să folosească materiale sau tehnologii moderne pentru a se feri de căldură, de frig sau de ploaie. Costumul este completat şi de un toiag de călător, făcut din fâşii de lemn răsucit în jurul unei plante de caprifoi. Costumaţia lor atrage mereu atenţia şi spun că asta este un avantaj, pentru că oamenii relaţionează cu ei şi de obicei au parte de oameni amabili, care se oferă să-i ajute sau cel puţin sunt interesaşi de povestea lor. Nu li s-a întâmplat să aibă întâlniri nefericite niciunde au călătorit până acum şi, chiar dacă la început experienţa li s-a părut ciudată şi periculoasă, în scurt timp au descoperit că nu e deloc aşa. „Dacă ceva nu merge azi, o să meargă cu siguranţă mâine. Dacă te relaxezi şi faci ceea ce eşti obişnuit să faci, lucrurile ies bine, în cele din urmă. Este absolut fascinant cum converg tot felul de circumstanţe şi de coincidenţe ca lucrurile să iasă într-un anume fel“, spune David.

Călătoria este o lecţie de viaţă

Călătoresc de obicei cu autostopul, dorm în gazdă sau la hosteluri şi muncesc cu ziua, în meseriile pe care şi le-au ales, de câte ori au nevoie de bani. În Braşov ar fi putut lucra la restaurarea Bisericii Negre, „că e de muncă pentru vreo trei ani“, dar deocamdată au suficienţi bani şi doresc să-şi urmeze drumul către Turcia. Vor anunţa însă în grupul calfelor călătoare că este nevoie de tâmplari şi pietrari pentru lucrări, şi poate vor profita alţii de oportunitate. „În zilele noastre, călătoria aceasta iniţiatică este mai mult despre tine şi despre relaţia cu oamenii şi cu lumea decât despre perfecţionarea meşteşugului, pentru că lucrurile ce ţin de meserie le învăţăm în mare parte la şcoală, nu mai e ca pe vremuri, când fiecare meşter avea câte o metodă secretă ce nu putea fi învăţată decât de la el“, spun calfele.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: