Legendarul director al anilor 80 a condus uzinele Steagu și Tractorul, iar după revoluție, în 1996, a candidat la primăria Brașov și a fost la un pas să-l învingă pe Ioan Ghișe în turul doi
Au trecut doi ani de cînd s-a stins din viață Octavian Căpitanu (foto), unul din legendarii directori din perioada de glorie a uzinelor Steagul Roșu și Tractorul. Una dintre personalitățile care au marcat anii de cumpănă de la finalul secolului XX, Căpitanu și-a trăit într-o totală discreție ultimii ani de viață. Octavian Căpitanu s-a născut pe 15 august 1931, în comuna Văleni, județul Vaslui. Spunea că numele său de familie își are originea în ocupația unui stră-străbunic, care a fost căpitanul poștelor moldovene. Școala primară a făcut-o în satul Moara Domnească, din comuna natală. Pentru că ambii părinți au fost învățători, a prins drag de carte și a avut note bune în școală. A studiat la Liceul Mihai Kogălniceanu din Vaslui, examenul de admitere susținîndu-l în timpul războiului. În timpul liceului, Octavian Căpitanu s-a îndrăgostit de rugbi, sport pe care l-a practicat timp de 8 ani. După liceu, Octavian Căpitanu a studiat la Politehnica București, la Facultatea de Mecanică. La absolvire, a urmat cursurile post-universitare de inginer economist, în construcțiile de mașini, tot la Politehnică. Căpitanu a devenit membru al Partidului Comunist Român în 1956, la doi ani de la angajarea în uzina Steagul Roșu. Acolo, a tot crescut în funcții, de la stagiar pînă la director general. În perioada cînd a lucrat la această întreprindere, s-au fabricat în jur de 500.000 de autocamioane, 126 pe zi. În ianuarie 1973, Octavian Căpitanu a fost înlăturat de la întreprinderea de autocamioane. S-a mutat la uzina Tractorul, și a luat-o de la capăt: de la funcțiile mai mărunte a ajuns director general. Unul de temut. A fost singura persoană care a ocupat funcția de director la ambele mari întreprinderi ale Brașovului. Căpitanu povestea cu mîndrie că, în 1986, producția din Tractorul ajunsese la 1 milion de tractoare. Căpitanu mai susținea că în perioada cît a fost el director, muncitorii de la Tractorul au avut cel mai mare salariu mediu din industria construcțiilor de mașini din țară. După Revoluție, i s-a cerut să părăsească uzina Tractorul. A povestit după ani că, atunci nu și-a primit pensia șapte luni. Din acest motiv s-a angajat la IAS Rîșnov, timp de un an, ca muncitor necalificat. Apoi a intrat în Partidul Socialist al Muncii, iar în 1996 a candidat la Primărie. A ajuns în turul doi cu Ioan Ghișe, și a pierdut la mustață. Cea mai mare dezamăgire a politicianului Căpitanu a fost faptul că adversarii săi politici îi spuneau atunci caracatița comunistă sau dinozaurul roșu, deși el își dorea să administreze ca un bun gospodar acest oraș. În 1999, Căpitanu a părăsit PSM pentru PDSR, partid pentru care a avut un mandat de consilier local. Pînă la sfîrșitul vieții a locuit într-un apartament de bloc și și-a completat pensia, cît a putut munci, lucrînd la firma Oligopol.
Toată viața s-a ghidat după principiul că familia este cea mai mare avere a unui om.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!