Monumente ale Cetăţii - Piaţa Sfatului

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: ME, 28.12.2004

Atestată documentar în 1520 ca piaţă, numită în documente „forum" sau „Markplatz", sute de ani acest loc a fost socotit centrul oraşului-cetate. Aici se desfăşurau principalele tîrguri la care participau meşteşugari şi negustori din cele trei ţinuturi româneşti şi chiar din îndepărtatele ţinuturi ale Orientului şi Occidentului, Braşovul avînd din 1364 dreptul de a ţine tîrg anual, iar din 1369 dreptul de etapă şi depozit. După produsele care se vindeau pe laturile pieţei, acestea au căpătat denumirea de: tîrgul grîului (latura de sud-est), tîrgul florilor, sau şirul pînzei (latura de est), tîrgul butnarilor (latura de sud) şi tîrgul inului (latura de nord), şirul bumbacului (tot latura de vest). Porţiunea din Strada Hirscher, de la Strada Mureşenilor pînă în Strada Castelului se numea „tîrgul straielor", căci aici, ne spune Sextil Puşcariu, se vindeau plocatele miţoase ale scheienilor. Înconjurată de case în stil renaştere, baroc, provincial şi neoclasic, cu frumoase arcade, piaţa adăpostea mari prăvălii şi depozite de mărfuri. În incinta pieţei se afla „stîlpul infamiei", la bifucarea celor două fire de apă venite de la înălţimea Scheiului - „un stîlp solid de piatră" - spunea Sextil Puşcariu - care, însă nu urmărea scopuri artistice, avea menirea să pedepsească în văzul tuturor pe cei vinovaţi de fapte infame. El era aşezat între podul Bătuşelor şi Sfat. La acest loc de frunte a căzut în 1688 capul lui Ştefan Stener, căpetenia breslei cizmarilor, care se împotivea austriecilor să intre în oraş. Aici se judecau şi vrăjitoarele şi se aplicau public pedepse corporale pentru vicii (la 1601 Radu Murgan din Schei primea 40 de toiage „pe pod în mijlocul tîrgului" pentru că a încălcat legătura de a „nu mai bea vin şi că va duce muierii lucru în casă şi bucate ce va putea". Sextil Puşcariu considera etimologic cuvîntul „batus" cu sensul de „cizmă", sub motivaţia că aici se vindeau cizmele meşterilor braşoveni încă din veacul al XVI-lea. Tot aici, în 1814 erau două fîntîni „care nu erau nici ţîpuri cu albii, nici puţuri cu ciutură, amîndouă aveau un fel de colivie mare cu fier forjat". Au fost desfiinţate în 1892 pentru a favoriza staţionarea tramvaiului în piaţă.
În clădirea dintre Biserica Neagră şi Cerbul Carpatin (Piaţa Sfatului nr.16) se află cladirea în care a functionat prima farmacie din Braşov, atestată documentar în secolul al XVI-lea. Un inventar al farmaciei de la 1576 confirmă prezenţa aici a 235 de vase, 114 vase mijlocii şi 83 mici, apoi 31 vase şi 18 căni de cositor, 1 mojar mare, 1 mojar mic, 1 cazan, 3 cîntare cu greutăţi etc. Sînt consemnate cîteva cărţi de specialitate. Primul farmacist braşovean cunoscut pînă acum a fost un oarecare Andreas, pe la 1570. Clădirea este închiriată de municipalitate cetăţeanului Mathz, dar administrată de soţia lui Andreas după moartea acestuia. Primele reparaţii se fac între 1605-1635. În spatele clădirii era o curte interioară cu grădină, unde se cultivau plante medicinale pentru farmacie. Se conservă stîlpii porticului, sistemul de boltire a subsolului, precum şi mai multe picturi „in fresco". De mai mulţi ani se găseşte în fază de restaurare.
În secolele ce au urmat, Piaţa Sfatului este înzestrată cu numeroase farmacii. În Tîrgul Florilor era farmacia oraşului (fostul magazin Turist), în care la 1512 se eliberează prima chitanţă cu care s-a plătit salariul farmacistului (25-28 florini), iar valoarea inventarului era de 428 florini. Medicamentele erau aranjate pe grupe (droguri, chimicale, medicamente compuse, electuare, siropuri, pulveri, pilule, trahisce, emplastre, unguente şi oleuri). La 1520 este amintit un oarecare Johannes Apotheker, cunoscut şi sub numele de Johannes de Monaco Aromatorius. După incendiul din 21 aprilie 1689 probabil farmacia s-a mutat în altă casă.
Pe Şirul Grîului nr.17 şi 20 este cunoscută în documente farmacia „La Leu", înfiinţată în 1696, care, fiind particulară, îl avea ca farmacist pe Wolfgang Wendelius Millyus şi funcţionează pînă în 1933. În 1720 pe locul în care se găsea Librăria Universităţii (actualmente Banka Piraeus), într-o clădire din veacul al XVI-lea, se află farmacia „Îngerul păzitor" a doctorului Johann Albrich (născut la Braşov la 1 septembrie 1687, urmează cursuri de medicină la Halle, Layden şi Utrecht; reîntors acasă devine şi primar, senator, curator bisericesc).
La nr.1 funcţiona, în 1920, farmacia „Sfînta Maria". Pe linţoul uşii principale din gangul de acces, partea superioară a portalului de piatră, scrie anul 1587, iar pe ancadramentul unei ferestre de la nivelul superior, anul 1772. Pe Şirul Florilor, la 1733, se înfiinţează farmacia „La arap" a doctorului Georg Boltosch, căreia românii îi ziceau „La dracu’ ". Ea a funcţionat pînă în 1949, cînd a fost desfiinţată prin naţionalizare.
În Tîrgul Grîului la nr. 5 era magazinul „E.& A.Orendi" cu mărfuri de galanterie şi de lux, articole de călătorie şi jucării pentru copii, fondat în 1896, iar la nr. 9 magazinul lui „H.Ostersetzer" - ceasornicar, giuvaergiu şi optician.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: