Bastioanele Braşovului

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: ME, 20.11.2004

Agenda Braşovului

Bastionul Graft
Bastionul apără latura dinspre dealul Straja şi asigură comunicarea cu Turnul Alb, dispunînd de un pod şi o poartă mobilă. Distrus în parte de ploile torenţiale din 1809, a fost consolidat prin cele trei arcuri de sprijin în 1822 (din care s-a mai păstrat doar unul, celelalte două fiind demolate în 1902). Cuvîntul Graft, în traducere din limba germană înseamnă şanţ.
Bastionul Ţesătorilor
Ridicat la poalele Tîmpei, în cel mai sudic punct al vechilor zidiri ale burgului de altădată, între anii 1421-1436 şi 1570-1573, dar refăcut în 1750, în forma hexagonală pe o suprafaţă de 1.616 mp şi protejat de ziduri de 1,5 - 3 m grosime (la bază şi 4 m), avea misiunea de a apăra colţul de sud-vest al cetăţii, fiind prevăzut şi cu un turn al porţii şi alte două turnuri de observaţie, dar şi ca depozite pentru documentele breslei, pentru întruniri, pentru instrucţie militară, precum şi pentru formarea ucenicilor în tainele ţesătoriei.
În 1750 (an marcat pe turn) s-a refăcut şi consolidat turnul de nord - est. În interior, zidurile sînt placate cu galerii pe trei şi patru nivele, cu guri de tragere, atît la partea interioară, cît şi la cea superioară. Tot în interior, între 1800 şi 1807, s-au clădit două spaţii locuibile pentru familia paznicului şi respectiv, sala de ceremoniale (nunţi), dar şi pentru festivităţile breslei ţesătorilor. În 1950 devine muzeu, iar cu cîteva decenii în urmă aici s-a amenajat expoziţia permanentă “Cetatea Braşovului şi fortificaţiile din Ţara Bîrsei”, unde sînt expuse obiecte medievale de apărare, iar în sala armelor se află o machetă a Braşovului medieval, realizată de profesorul Friedrich Hermann la 1896, căreia cu cîteva decenii în urmă i s-a adăugat şi macheta Scheiului.
Bastionul Postăvarilor
Atestat documentar la 1521, a fost ridicat în colţul estic al cetăţii, în formă eliptică (circulară), cu diametrul de 16 m şi o înălţime de 12,7 m. Avînd zidurile groase de doi metri, cu galerii din lemn şi guri de tragere, dotat cu 10 bombarde şi 16 archebuze, comandate la Praga şi trei tunuri mici, bastionul s-a dovedit a fi unul din cele mai bine fortificate bastioane.
Bastionul Fierarilor
A fost construit în 1529 în formă octogonală, aproximativ în formă de U, în partea de nord a cetăţii, avînd o poartă şi trei galerii interioare etajate. Un turn al fierarilor figureaza în documente în 1526 (cînd este distrus, pentru a fi refăcut după doar un an). La 30 iulie 1667 o ploaie torenţială produce o nouă distrugere, pentru ca la 1668 să fie refăcut. Incendiul din 1688 îl afectează mult, fiind refăcut abia după 20 de ani. Avea să fie folosit mai întîi ca depozit de grîne şi din 1923 adăposteşte actualele Arhive Naţionale - Braşov.
Bastionul Funarilor
Cunoscut şi ca “bastion al frîngherilor” este atestat în anul 1416. După incendiul din 1461 este refăcut.
Bastionul Curelarilor
Este menţionat în documente la 1525, situat la colţul de nord al fortificaţiilor Braşovului, în forma de “U”, între Bastionul Graft şi Strada Vămii (azi Mureşenilor), avînd 40 m lungime, între 14 - 17m lăţime şi 15 m înălţime cu o grosime a zidurilor pînă la 4 m. Avea destinaţia expresă de apărare, motiv pentru care la 1562 se aflau aici 31 puşti grele, 5 puşti de mînă, un tun mic, şi jumătate de chintal de praf de puşcă. În 1881 se începe a se construi pe fundaţia acestuia clădirea Institutului general de pensii din Braşov, devenit apoi sediul Prefecturii şi chiar al Sfatului, astăzi găzduind Rectoratul Universităţii Transilvania. O alta zonă a bastionului a fost vîndută de curelari cunoscutului cărturar braşovean Diamandi Manole (preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie, al Casinei Române şi al primului comitet filantropic pentru sprijinirea Războiului pentru Independenţă), care o demolează şi construieşte actuala vilă, pe care o cedează ginerelui său, doctorul Gheorghe Baiulescu (1855-1935), primul primar român al Braşovului, în 1916, şi primul prefect român al judeţului Braşov (1919). Ulterior, aici este găzduit Muzeul Astrei, apoi Biblioteca regională, apoi Secţia pentru perfecţionare a cadrelor de conducere a P.C.R. şi Comitetul judeţean de Cultură şi Educaţie Socialistă. După renovarea din 1998 clădirea, cunoscută sub numele de “Casa Baiulescu” devine secţie a Bibliotecii judeţene “George Bariţiu”. O altă zonă a Bastionului a devenit sediul Liceului “Aprily Lajos” şi al Şcolii Generale nr. 6.
Bastionul Aurarilor
Este construit în anul 1632 de autoritatea Braşovului, între poarta străzilor Vămii (azi Mureşenilor) şi Poarta Porţii (azi Republicii) în formă de hexagon neregulat, de către locuiorii din Schei, Dumbrăviţa (fostă Ţînţari), Zărneşti şi Tohan, în colţul sud-estic al Cetăţii. Construirea a durat pînă în 1639 datorită unei epidemii de ciumă. În 20 octombrie 1646 magistratul oraşului cedează bastionul breslei Aurarilor. Afectat de incendiul din 1728, bastionul pierde din fastul de altădată (aurarii sărăcesc şi ei) fapt care îi determină ca în 1871 să vîndă bastionul înapoi oraşului. În 1886 bastionul este demolat în parte pentru a se începe construcţia şcolii superioare reale de stat. Aici a funcţionat un timp, în perioada interbelică, Liceul Meşotă, acum găzduind Corpul “T” al Universităţii Transilvania Braşov.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: