Pe picioarele lui

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Simona POPICA, 28.10.2004

* De ieri, Daniel un tînăr de 25 de ani, nu va mai trebui să se tîrască în genunchi ca să cerşească o bucată de pîine

„Sînt tare bucuros că pot să merg. Dumnezeu m-a ajutat, că nu aveam de unde să iau atîţia bani pentru o proteză. Mulţumesc mult binefăcătoarei sale. Îi mulţumesc şi lui Dumnezeu şi mă rog la biserică pentru toţi cei care mă ajută“.

Daniel

Avea aproape 18 ani cînd, după accidentul de tren, a fost condamnat să se tîrască pe genunchi pentru a cîştiga o bucată de pîine. Umbla aşa prin trenuri, pe străzi şi aştepta mila oamenilor în faţa bisericilor. Acum i s-a întîmplat însă o minune. Poate sta în picioare din nou. Şi că poate păşi. „Parcă sînt mai înalt“, a observat Daniel imediat după ce medicii i-au prins proteza şi l-au ajutat să se ridice. Se mai împiedică pe trepte, dar pe stradă merge ţanţoş, mîndru că este un om pe „picioarele“ lui.
Un accident de tren
În urmă cu vreo şapte ani, într-o noapte, cînd se întorcea de la discotecă, şi trecea pe lîngă gara din Voila, a simţit că este împins în faţa trenului. Nu ştie exact cine şi de ce i-a făcut asta. Apoi, n-a mai simţit nimic. Cînd s-a trezit, se afla pe şine, plin de sînge, cu ambele picioare retezate de sub genunchi. Două luni a stat internat la Spitalul din Făgăraş, însă medicii nu i-au putut salva picioarele. De atunci a început chinul.
„Nu ceream bani, de ruşine“
Înainte, cînd avea picioare, cîştiga ceva bani muncind cu ziua pe la sătenii din Voila. Fără picioare, era terminat. Ajutorul social nu îi ajungea nici pentru pîine. Şi-a călcat peste mîndrie şi a început să cerşească. De sărbători şi duminicile se căţăra în tren şi venea în Braşov. Se oprea la biserica de lemn de la Hidromecanica sau în Schei, la Biserica Sfîntul Nicolae. „Nu ceream bani şi nu întindeam mîna. Mi-era ruşine. Oamenii milostivi îmi dădeau însă bani. Cît să-mi astîmpăr foamea o săptămînă“, povesteşte Daniel. Poliţiştii şi gardienii nu-l alungau, pentru că le era milă. Ba chiar îi mai dădeau bani, cu condiţia să nu-i bea.
Prima proteză s-a stricat
Tot în faţa bisericii din Schei a întîlnit-o pe Azota Popescu, directorul fundaţiei Catharsis. Cu sprijin financiar din străinătate, ea l-a ajutat să primească prima proteză. Iar Daniel a scăpat de cerşit. Lucra cu ziua la cîmp. Cu timpul, proteza s-a uzat. „S-a ros la genunchi şi jos, la călcîie. Dacă stăteam pe loc, îmi pierdeam echilibrul şi cădeam. Mai uşor stăteam într-un picior, doar că aşa nu puteam munci“, povesteşte Daniel de ce a fost nevoit să se întoarcă la cerşit.
Ziua cea mare
După un timp, Azota Popescu l-a reîntîlnit pe Daniel în faţa bisericii. „De data asta, era însoţit şi de prietena lui, care era însărcinată. Cerşeau amîndoi. L-am luat la întrebări şi am aflat că nu mai poate folosi vechea proteză. M-am străduit să fac rost de fonduri pentru o proteză nouă“, spune Azota Popescu. Ieri a fost ziua cea mare. Daniel a primit o proteză nouă. „E tare bine. Acum va putea să muncească, să avem şi noi ce mînca“, se bucură Roza. Care între timp l-a adus pe lume pe băieţelul ei şi al lui Daniel. Toţi trei locuiesc într-o cameră din gara Voila, lîngă toaletă, din mila angajaţilor CFR. Pe lîngă proteză, Daniel a primit ieri şi o pereche de pantofi noi-nouţi.
Fonduri din SUA şi de la CAS
Banii pentru proteză au fost primiţi din America, de la cîţiva voluntari, printre care şi profesorul universitar din Dallas, Linda Lavander, cu care Asociaţia Catharsis a mai colaborat. Cei aproximativ 800 de dolari au fost folosiţi ca diferenţă, pe lîngă suma asigurată de Casa de Asigurări de Sănătate, pentru o proteză mai bună. „Prima proteză nu mai putea fi folosită şi pentru că oasele tînărului au mai crescut. Nu se mai potrivea, după şase ani. Ne-am gîndit să îl ajutăm, iar acum nu va mai trebui să se umilească cerşind. Vom încerca să îi găsim şi un loc de muncă, mai ales că are şi un copil“, a mai spus Azota Popescu. Daniel ar vrea să lucreze ca paznic sau ceva unde să-şi folosească mîinile.
Victima traficului cu carne vie
• În urmă cu cîţiva ani, a fost dus în Franţa cu forţa, la cerşit, de un grup de rromi. Traficanţi de carne vie din Făgăraş, ei l-au căsătorit fictiv cu o femeie, aflată în Franţa. Apoi, i-au luat actele, l-au îmbătat şi l-au urcat într-o maşină. Aşa a ajuns în Franţa. După vreo patru zile, cînd a scăpat de sub observaţia rromilor, s-a dus direct la Jandarmerie. „Le-am explicat că vreau să mă întorc acasă şi m-au trimis imediat în ţară“, îşi aminteşte Daniel. Din cauza căsătoriei fictive, şi-a pierdut şi adevăratul nume de familie. „El este Daniel Bacu. Acum, se numeşte Daniel Cîmpu, după numele soţiei din Franţa. A fost nevoie de timp pînă cînd i-am dat de urmă în evidenţele Poliţiei şi Primăriei, pentru a-i face acte noi. Acum, o să îl ajutăm şi să facă o cerere de divorţ, pentru a putea deveni tată legitim pentru fiul său“, spune Azota Popescu.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: