Teatrul conferinţelor de presă

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Raluca BENGA » Simona POPICA, 29.07.2004

* Jurnaliştii sînt spectatori fideli, mai de voie, mai de nevoie, la toate reprezentaţiile săptămînale din marea stagiune a trupelor politice din oraş

Conferinţele de presă ale politicienilor sînt adesea nişte spectacole. Publicul este întotdeauna acelaşi: ziariştii. Şi scenariile prezentate la scenă deschisă sînt cam aceleaşi. Actorii se schimbă rar. Rolurile principale sînt împărţite după vechimea în trupă sau priza la public. Textele sînt însă mereu noi. Chiar dacă temele nu. Mai diferă abordarea scenică. Unii actori preferă monologul. Nici nu răspund la întrebări, de teamă să nu se încurce. Sau să nu o încurce. Alţii promovează spumos sau spumegînd dialogul cu jurnaliştii-spectatori. Sufleori, purtători de cuvînt sau consilieri, care intră şi ei în scenă, contrar regulilor teatrului clasic, nu prea au căutare la public. Pentru că, de cele mai multe ori, strică ştirea. Mai diferă, de la trupă la trupă, scenografia. Şi coregrafia. „Recuzita“ consumabilă nu ţine de doctrina repertoriului. De obicei, cafeluţe, sucuri şi prăjiturele. Dacă prologul e cam acelaşi la toate reprezentaţiile, epilogul, nu. Nu-l ştiu nici actorii. Îl citesc abia a doua zi în ziare.
Replici picante la PRM
Reprezentaţiile „actorilor“ de la PRM au loc de obicei lunea, la o oră matinală. Ziariştii nu se supără prea tare, pentru că recuziterul îi aşteaptă cu o cafea foarte reuşită, care îi ţine treji pe toţi „spectatorii“ pînă la aparţia actorului principal, liderul trupei PRM, Nicolae Iorga. Pe urmă, nu mai doarme nimeni. Conferinţele urmează aproape întotdeauna acelaşi scenariu. Bun orator, Iorga îşi pregăteşte monologul, inspirîndu-se din ultimele ştiri tari. Pigmentează totul cu umorul tip Vadim Tudor. De pe marginile scenei, cuvintele îi sînt sorbite de cîţiva „figuranţi“ peremişti, unii foarte vîrstici, iar alţii foarte tineri, care par traşi la indigo, aşa de asemănătoare le sînt fizionomiile. Înghesuiţi în mica sală de spectacol a PRM, cot-la-cot cu corp-ansamblul de partid, ziariştii sînt uneori chiar gata să aplaude. Se abţin însă, pentru că nu se face în public. Nicolae Iorga preferă, pe final, teatrul viu. Intră în dialog cu spectatorii şi răspunde întodeauna cu picanterii.
Democraţii preferă distribuţiile mari
Actorii democraţi preferă distribuţiile mari. Doar personajele principale au însă roluri pe măsură. Replicile atent lucrate asigură de obicei „cronici“ favorabile în buletinele de ştiri şi în ziare. Scenografia este de inspiraţie post-modernistă, mai degrabă lipsită de decor. Tot de post-modernism ţine şi faptul că spectatorii au voie să fumeze în timp ce îşi beau cafeaua sau apa minerală servite în timpul reprezentaţiei. De cele mai multe ori, protagonistul era liderul organizaţiei braşovene, George Scripcaru. De cînd joacă şi rolul de primar, după premiera din 20 iunie, rolurile săptămînale de la partid revin unor dubluri, consilieri locali şi judeţeni, unii chiar începători în arta dramatică. Nu este cazul însă pentru Sorin Grigorescu, Paul Gonţea şi Ladislau Hathazi, membri de marcă ai trupei, cu experienţă pe scena politică. Ei nu au nevoie de regizor şi nu se sfiesc să îmbogăţească scenariul cu glumiţe şi complimente adresate ziaristelor. Publicul de sex masculin este îmbiat, din cînd în cînd, cu cîte un „păhărel“ de whisky sau vin, pentru impulsionarea penelului lor de critici îndrăzneţi. Uneori, la reprezentaţie participă şi veteranul Vasile Bran. Deşi rolurile sale sînt tot mai episodice, deputatul nu poate trăi fără teatru.
Pesediştii nu prea au succes la public
Pesediştii ies la rampă de două ori pe săptămînă. Actorii nu sînt aşa de mulţi pe cît de mare şi agitată este echipa tehnică de culise: regizori, maeştri de dans, consilieri de imagine, sufleori, cu toţii pregătesc din timp rolurile vedetelor. Şi scenografia e stufoasă. Nu lipsesc niciodată florile. Artificiale. Unele păstrînd încă eticheta de la magazin. Ca să se vadă preţul punerii în scenă. Recuzita consumabilă e „vie“. Sucuri, apă minerală, cafea şi pateuri. La preţuri obişnuite. Deseori partiturile actorilor le sînt înmînate direct spectatorilor ziarişti, chiar înainte de ridicarea cortinei. Ca să priceapă. La spectacolul de marţi, publicul se întîlneşte cu actorii de la municipiu, iar vinerea cu profesioniştii de la judeţ, în frunte cu capul de afiş, Constantin Niţă. Marţea, repertoriul este „acoperit“ de vocile lui Toma Dobrogeanu şi Iancu Vespasian. Sala este mai mult goală. Vinerea, în schimb, apariţia lui Constantin Niţă are audienţă. Maestrul PSD vine cu replicile bine exersate şi evită capcanele. Aruncă însă, aşa, ca din întîmplare, cîte o replică ce pare scoasă din scenariu. În lumea teatrului se numesc „şopîrle“. Tocmai acestea stîrnesc comentarii din public. De aceea, există reprezentaţii la care adevăratul spectacol se mută în sală. Sau la fumoarul pentru „viciaţi“, improvizat într-un colţ de lîngă eleganta toaletă.
Nicolae Vlad Popa, amfitrionul liberal
Spectacolul cu public al liberalilor, de vinerea, este dominat de vocea lui Nicolae Vlad Popa. E învăţat cu tiradele de pe vremea cînd susţinea pledoarii în faţa instanţei. Ştie să ţină publicul cu sufletul la gură. Cel puţin una dintre replicile lui e citată a doua zi la jurnale. Şi înjurată de trupele de pe scenele rivale. În decorul sobru şi de bun-gust afişat pe scenă se vede şcoala veche. Publicul e tratat şi cu gustărele, după moda nouă a foaierelor politice. Aşii din mîneca liberalilor sînt declamaţiile, dar şi chips-urile pe care le ronţăie chiar şi criticii nervoşi. De obicei, celălalt personaj principal al liberalilor, preşedintele Consiliului Judeţean, Aristotel Căncescu, nu joacă în aceeaşi zi cu colegul său. Are propriul „one-man show“, o dată pe săptămînă, pe scena de la Consiliul Judeţean. Preferă să-şi invite publicul la matineu, dar nu pronunţă niciodată prima replică decît după ce îi aşteaptă răbdător exact un sfert de oră, academic, pe spectatorii întîrziaţi. Un efect de scenă inspirat. În sala cu aer clasic, shakespeare-ian, nu se fumează. Dar, în tip ce personajul principal aruncă replici scurte însă cu ţintă clară, se poate bea cafea şi apă minerală.
Ţărăniştii, nişte actori grăbiţi
Tot mai rarele puneri în scenă ale ţărăniştilor braşoveni au rămas fără spectatori. Mai ales de cînd vedeta trupei, Horia Salcă, s-a transferat într-un decor mai generos, la trupa Becali. A luat cu el şi obiceiul tratării invitaţilor cu un păhărel de vodcă, pentru băieţi, şi unul de Florio pentru fete. Pe afişele ţărăniste, în rolul lui Salcă a fost lansat debutantul Florin Molocea (foto sus), un actor grăbit care se repede să îşi spună replica şi să se retragă în culise. Mircea Şarlea, un alt membru al trupei PNŢCD, a mai suplinit din cînd în cînd lipsa de text. În rest, în stagiunea asta, PNŢCD nu mai are nici ce, nici cu cine juca.
Scenete UDMR din grădina de vară
O atmosferă jovială, de grădină de vară, reuşeşte de fiecare dată şi UDMR. Momentele şi schiţele prezentate aici au specific tradiţional. Tînărul actor Attila Kovacs, versat în arta dialogului, este de obicei protagonistul. Chiar dacă sala de spectacol a UDMR este vecină cu Opera, şi ariile politice interpretate de protagonişti au spectatori fideli. În pauze, aceştia sînt trataţi de gazde cu cafea şi fursecuri. Mai încearcă şi alte partide să scoată premiere de succes. Se pare însă că n-au nici actori, nici regizori cu priză la public. Degeaba au cafea.
Ce se taie nu se fluieră
În spatele fiecărei apariţii în faţa jurnaliştilor stă cel puţin cîte un regizor de culise. Unii actori politici intră în repetiţii cu cîteva ore înainte de spectacol. Alţii nu au nevoie însă de încălzire şi textieri. De regulă, tocmai cei care îşi angajează zeci de preparatori, scenarişti, maseuri şi cabiniere nu prea reuşesc să atragă atenţia sau simpatia publicului. La unii dintre ei, tot culisele rămîn mai atractive. În această stagiune, trupa PSD excelează la acest capitol. Pentru că din textele cu care ar trebui să iasă la rampă dispar la cenzură pasaje întregi. Pe principiul că „ce se taie nu se fluieră“.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: