* În memoria
domnului Moldovei, canonizat de Biserica
Ortodoxă, Muzeul de Istorie
a organizat o expoziție care prezintă legăturile lui Ștefan cu Brașovul
Astăzi se împlinesc 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, anul acesta fiind considerat Anul omagial Ștefan cel Mare și Sfînt. Tot astăzi se serbează 12 ani de cînd domnul Moldovei a fost trecut de Biserica Ortodoxă Română în rîndul sfinților din calendar. La fel ca întreaga țară, Brașovul îl omagiază pe marele voievod, printr-o expoziție inedită deschisă la Muzeul Județean de Istorie. Împreună cu Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, Muzeul de Istorie găzduiește de aproximativ două săptămîni expoziția care prezintă legăturile marelui Ștefan cu cetatea Brașovului.
Privilegii pentru
negustorii brașoveni
Cred că, în momentul în care am inaugurat-o, expoziția a fost o premieră națională. În restul țării abia acum încep manifestările omagiale dedicate lui Ștefan cel Mare. Noi am vrut să prezentăm cîteva zeci de documente care vorbesc despre relația domnitorului Moldovei cu Brașovul, renumit centru comercial la acea vreme. Este pentru prima dată cînd au fost adunate și expuse atîtea articole legate de acest subiect, spune Radu Ștefănescu, directorul Muzeului Județean de Istorie.
În expoziție este prezentat pentru prima oară documentul prin care Ștefan cel Mare le acorda privilegii negustorilor din Brașov și Țara Bîrsei. Tot în premieră, poate fi văzut salvconductul acordat negustorilor din Brașov privind libertatea comerțului în Moldova și interdicția de sechestrare a bunurilor lor.
33 de documente originale
Direcția Județeană a Arhivelor Naționale posedă 33 de documente originale referitoare la domnia lui Ștefan cel Mare, documente în limbile slavă, latină și germană. Și numismații brașoveni au oferit, pentru a fi expuse, cîteva piese de mare valoare istorică: medalii bătute în anul 1904 cînd s-au comemorat 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare. Vizitatorii pot admira o medalie din tombac de la centenarul morții lui Mihai Eminescu ce are pe revers Mănăstirea Putna, ctitorită de domnitorul Moldovei. De asemenea, este expusă o plachetă bătută de Episcopia Alexandriei și Teleormanului care îl reprezintă pe Ștefan cel Mare în ipostazele de sfînt și luptător pentru creștinătate. Alte documente reprezintă scrisori adresate de Ștefan cel Mare magistratului Brașovului prin care cere fie sprijinul pentru cumpărarea de arme, frîie și scări de șa, fie cere vești despre armatele turcești care pătrundeau în Țara Românească.
Atletul lui Hristos
Personalitatea lui Ștefan cel Mare provoacă și după 500 de ani de la moartea sa multe dispute. Hotărîrea Sfîntului Sinod, din 1992, de a-l trece în rîndul sfinților sub titulatura de Binecredinciosul Ștefan cel Mare și Sfînt a generat polemici. Unii îl văd ca pe un erou al dreptei credințe, un creștin autentic, conștient de păcatele sale, în timp ce alții îl consideră, dincolo de dimensiunea sa istorică, un domnitor ros de vicii. Ștefan cel Mare a fost, așa cum scria filosoful Petre Tuțea, cea mai mare personalitate politică și militară pe care au dat-o românii în istoria lor. Și Carol I le spunea românilor că nu veți mai da unu ca ăsta chiar dacă mai trăiți încă un milion de ani. Papa Sixt al IV-lea, care l-a numit pe Ștefan Atletul lui Hristos, îi scria voievodului Moldovei: Faptele tale, săvîrșite pînă acum cu înțelepciune și vitejie contra turcilor necredincioși, dușmanii noștri, au adus atîta celebritate numelui tău încît ești pe buzele tuturor și ești lăudat de către toți. Ștefan cel Mare a domnit 47 de ani, între 1457 și 1504. În adolescență, înainte de a împlini 14 ani, în 1451, a asistat la uciderea tatălui său, Bogdan al II-lea, de către fratele acestuia, Petru Aron. Moartea violentă a lui Bogdan a avut loc la o nuntă, la Reuseni. Apoi, șapte ani Ștefan a fost în străinătate, iar la vîrsta de 20-24 de ani s-a întors în țară și a urcat pe tronul Moldovei.
Uns domn al Moldovei
de mitropolitul Teoctist
În primele zile ale ale lunii aprilie 1457, cu o mică ceată de ostași munteni, avînd în jurul său cîțiva boieri, Ștefan trece granița în Moldova. Populația din Țara de Jos i se alătură, astfel că, în numai cîteva zile, oștirea adunată în jurul său ajunge să numere pînă la 6.000 de oameni. Destul cît să obțină, în 12 aprilie 1457, victoria asupra ostașilor pe care îi mai putuse aduna domnitorul Petru Aron.
Înfrînt, acesta s-a refugiat în Polonia, iar Ștefan i-a convocat pe locul în care obținuse izbînda, la Direptate, pe Siret, lîngă satul Mircești, pe reprezentanții clerului, pe boierii rămași în țară și pe căpeteniile oștirii, la o adunare care pe atunci purta denumirea de țară. În această adunare a fost aclamat ca domn al Moldovei și uns domnitor de mitropolitul Teoctist. Cronicarul Grigore Ureche scria că Ștefan luo steagul Moldovei gătindu-se de mari lucruri să facă, nu cerca să așeze țara, ci de război se gătea, că au împărțit oștii sale steaguri și au pus hotnogi și căpitani, carele toate cu noroc i-au venit.
Doar două bătălii pierdute
Domnul Moldovei a purtat 36 de bătălii, dintre care a pierdut numai două. Ștefan cel Mare și Sfînt au construit 44 de mănăstiri, cum scria cronicarul Grigore Ureche, fiind întrecut, ca număr, numai de Matei Basarab, care a ridicat 46. Grigore Ureche scrie în Letopisețul Țării Moldovei că Ștefan piedea rar un război, pentru că era om întreg la fire, neleneș, și lucrul său îi știa a-l acoperi și unde nu gîndeai acolo îl aflai. La lucru de războaie meșter, unde era nevoie, însuși se vîra, ca văzîndu-l ai săi să nu îndărăpteze, și pentru aceea rar război de nu biruia și unde-l biruia alții, nu pierdea nădejdea, ci știindu-se căzut jos, se ridica deasupra biruitorilor. În concepția sa, armata era alcătuită din țărani săraci, cărora le dădea pămînt chiar la granița țării. Țăranii, apărîndu-și pămîntul, apărau și granița.
Încă au fost un om
cu păcate
Într-un alt paragraf, cronicarul îl prezintă pe voievod drept un om nu mare de statu, mînios și degrabă vărsătoriu de sînge nevinovat, de multe ori pe la ospețe omora fără județu. Și alți cronicari au scris și despre laturile mai puțin eroice ale voievodului. Unii detractori l-au prezentat pe Ștefan cel Mare ca pe un mare crai care iubea femeile frumoase. Legendele spun că a avut cîteva zeci de copii din flori și chiar că ar fi a ucis un tînăr care a tras cu arcul mai departe decît el. Se pare că avea o personalitate violentă, că îi plăcea foarte mult să bea. Ștefan a construit la Cotnari o biserică, dar și poduri și drumuri pavate pentru a permite transportul vinului, precum și o cramă pentru depozitarea acestuia. A avut mai multe neveste și chiar și mai multe amante. Cert este însă că, așa cum notează Grigore Ureche, după moartea lui, pînă astăzi îi zic sveti (sfîntul - n.n.) Ștefan Vodă nu pentru suflet, că el încă au fost un om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejești, carile nimenea din domni, nici mai-nainte, nici după aceea, l-au ajuns.
Trei neveste și
mai multe ibovnice
Despre căsătoriile lui Ștefan cel Mare nu se știu prea multe. Istoricii au ajuns la concluzia că a avut trei neveste și au scris despre cele mai cunoscute ibovnice. La urcarea sa pe tron, Ștefan cel Mare era necăsătorit. Avea însă un fiu, Alexandru. Legendele arată că tînărul domnitor Ștefan dădea fuga, în fiece noapte, în goana nebună a calului, pînă la Marușca cea dulce. Din marea dragoste pentru această fată de boier s-a născut Alexandru, primul fiu al lui Ștefan, ctitorul bisericii Adormirea din Bacău. Prima căsătorie sigură a domnitorului moldovean este cea din 1463, cu o ruteancă din Kiev, Evdochia, fiica principelui Olelco, o femeie foarte frumoasă care, în tabloul votiv de la Biserica Sf. Gheorghe din Hîrlău, este pictată cu părul scurt. Ea a murit însă după doar patru ani de căsnicie.
Îndrăgostit de o prizonieră
Ștefan nu a stat multă vreme singur, recăsătorindu-se în 1472 cu Maria de Mangop, care a murit după cinci ani. Voievodul mai ținea la Curtea Domnească de la Suceava două femei - pe Doamna Maria, nevasta lui Radu cel Frumos, și pe fiica lor, Maria Voichița, luate prizoniere în 1471, într-o bătalie cu Radu. Pe atunci, Ștefan era căsătorit cu Maria de Mangop, dar se pare că s-a îndrăgostit de Maria Voichița, cu care s-a însurat în 1480, cu toate că aceasta era mai tînără cu 30 de ani decît el. Această căsnicie a ținut pînă la moartea domnitorului, la 2 iulie 1504. Viața și faptele lui Ștefan se împart în două epoci-pînă la căsătoria cu Maria Voichița și după. În prima perioadă (a Evdochiei de Kiev și a Mariei de Mangop), Ștefan era ocupat cu așezarea țării. A urmat apoi perioada războaielor, iar după căsătoria cu Maria Voichița, faptele războinice ale lui Ștefan se reduc, el stă mai mult pe lîngă scaunul domnesc, iar după 1487 începe construcția de biserici în stilul neasemuit al Putnei.
Ștefan cel Mare și Sfînt
Din relatările cronicarilor reise că Ștefan își îndemna întotdeauna oștenii la rugăciune, post și împărtășanie înainte de a pleca la război. În urma unei victorii, Ștefan Vodă îngenunchea alături de oșteni și, înălțînd ochii către cer, grăia în auzul tuturor: Tu ai biruit, Doamne! Mărit și lăudat să fie numele Tău în vecii vecilor. Amin!. În scrisorile adresate Marilor Puteri scria Cu ajutorul lui Dumnezeu cel Atotputernic am învins. După luptă poruncea ca întreaga oaste să posteasca 4-9 zile mîncînd numai pîine și poame uscate o dată pe zi, ca semn de smerenie și supunere lui Dumnezeu, iar Ștefan era pilda tuturor, postind în rînd cu oștenii, preoții și tot norodul. După bătălii, se făceau slujbe de mulțumire și de pomenire pentru cei pierduți în luptă. Ștefan îl avea ca povățuitor și duhovnic pe Sihastrul Daniil și întotdeauna purta asupra sa tripticul. Pe steagul său de luptă era reprezentat Sf. Gheorghe călare omorînd balaurul, steag pe care l-a donat Mănăstirii Zografu, cea mai mare ctitorie românească din Muntele Athos, rectitorită integral de Ștefan cel Mare între anii 1466-1502. Pentru toate acestea, în 1992, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut pe marele domnitor în calendarul bisericii în 2 iulie cu numele Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfînt.
Românul îi atribuie tot ce i se pare minunat: orice cetate, orice zid, orice val, orice sat întreabă-l cine l-a făcut. El îți va răspunde «Ștefan cel Mare». Orice pod, orice biserică, orice fîntînă, orice curte sau palat vechi, el le va raporta eroului său. Orice bunătate, orice legiuire omenească, orice puneri la cale înțelepte, Ștefan Vodă le-a urzit! În sfîrșit, acest Domn pentru moldoveni rezumă toate isprăvile și instituțiile făcute în cinci veacuri de atîția stăpînitori.
Mihail Kogălniceanu
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
