Băiatul cu chibriturile

Dimensiune font:

Autor: Vasile Laţa candidat la Primăria Săcele, 28.05.2004

Motto: „În România de azi, aflu cu surprindere că este o faptă de eroism să-ţi îndeplineşti atribuţiile pentru care ai depus jurămînt în faţa comunităţii. Vor apuca vreodată copiii mei, sau măcar copiii lor, vremea cînd aleşii vor încerca să nu se mai împăuneze cu ceea ce au făcut, pentru simplul motiv că pentru asta sunt plătiţi din banul public? Nu pentru asta am fost ales, şi nici pentru a înălţa focuri de artificii cînd lumea din jur luptă cu disperare să trăiască de la avans la lichidare“.
Gheorghiţă Mutu Petre
(citat din colecţia „Buletin Informativ“, editat pe banii noştri)

Aşa cum afirmam într-un precedent articol dintr-un ciclu electoral destinat stării de fapt din oraşul de sub Bunloc, campania şi competiţia continuă. De această dată, fără a fi mai puţin maliţioşi, ne-am aplecat privirile către colecţia oficiosului Primăriei, editat şi multiplicat pe banii publici, scoşi din buzunarele fiecărui contribuabil săcelean sub forma taxelor şi impozitelor, destinate, aşa cum se afirmă pompos, dezvoltării municipiului. Pentru consumatorii de presă scrisă, dar nu numai, un lucru a fost evident în anii de cînd „Buletin Informativ“ s-a cocoţat spre puterea cuvîntului scris. În afara cîntărilor şi preamăririlor aduse ocupanţilor din scaunele puterii locale, publicaţia - o dată la două luni distribuită gratuit (sîc!) - a făcut oficiile de gazdă pentru promovarea politicii şi intereselor guvernului dîmboviţean. Este cel puţin atipic, dacă nu revoltător, să înfiinţezi cu banii comunităţii locale o tipăritură care face propagandă vizibilă intereselor de partid şi, încă din capul de ziar să afirmi „Publicaţie editată de Consiliul local şi Primăria municipiului Săcele“. Însă maşinii de propagandă pornită de partidul-stat nu i-a putut sta nimic în cale.
Dacă, să admitem, deliberativul săcelean a dat undă verde informării opiniei publice despre preocupările şi dezbaterile sale, e greu de crezut că a fost de acord cu dublarea spaţiului publicistic pentru a „cînta realizărili“ de la centru. Şi spun asta pentru că, de mai multe ori, jumătate din „bolintin“ a fost îndopat cu chestii care nu privesc în mod direct actul guvernării locale. Mi-e lehamite să mai comentez astfel de atitudini, în total dispreţ faţă de concitadini, însă nici pe departe nu am terminat. Dacă spargerea puşculiţei publice locale pentru stîrpirea coşurilor de pe obrazul gros al puterii a fost un fapt mai puţin vizibil, iată, spune presa centrală de această dată, parte din fondurile de campanie ale play-boy-ului diplomaţiei româneşti provin tot din niscaiva tipărituri, binişor umflate la preţ şi destinate (ministeriabililor?) agriculturii performante. Deh, puterea exemplului...
Şi dacă tot am apucat să deschidem subiectul „Buletin Informativ“, să continuăm prin lecturarea unor subiecte mai vechi sau mai noi. Ultima pagină a ediţiei din mai-iunie 2003 se cască cu un titlu pompos, menit să impresioneze. „Pledoarie pentru intrarea în normalitate“, este tipărit cu roşu în capul paginii, titlu urmat de un citat din gîndirea p(r)ost universitară a primarului săcelean în exerciţiu. Constituit sub formă de motto, citatul l-aţi putut lectura la începutul acestei însemnări. Rămîi crăcea. În anul de graţie 2003, primarul ales - aşa cum îi place să-şi spună - Gheorghiţă Mutu Petre, declara că nu a fost ales „pentru a înălţa focuri de artificii cînd lumea din jur luptă cu disperare să trăiască de la avans la lichidare“. A trecut doar puţin timp de la memorabilele extrase din gîndirea primarială şi, ancorat în sinergia faptelor, buimac printre meandrele concretului, la 1 Decembrie pune de-un foc de artificii de toată frumuseţea. mai trec aproape trei săptămîni, depăşim Ignatul, şi Primăria mai plăteşte un foc de artificii, schimbînd locaţia. Peste alte cîteva zile, dorind să arate cît este de aproape de oameni, prin ... sinergia momentului şi meandrele faptelor, la cumpăna dintre ani, alte focuri de artificii luminau cerul deasupra municipiului Săcele. Măi să fie! Să fie strănepotul cu centrală al fetiţei cu chibriturile?
Puţin probabil, pentru că însuşi ... el este de cu totul altă părere. Citiţi şi vă minunaţi: „Încercăm să aducem alinarea oricărui suflet rebel faţă de normele pe care societatea încearcă să le impună. (...) Cît de mult să minţi cu zîmbetul pe buze? (...) Dar trebuie să nu uite nimeni că nu sîntem Dumnezeu uitat pe pămînt...“ Dragul meu primar ales, îmi este greu să cred că cineva, cunoscîndu-ţi înalta funcţie administrativă, te-ar fi putut compara cu Dumnezeu şi s-ar fi gîndit că ai fost uitat pe pămîntul săcelean al făgăduinţei. Dacă aşa ar pune cineva problema ar fi în totală necunoştinţă de cauză că atunci cînd flămînzii şi însetaţii tranziţiei mestecau la cîrnat şi fasole în Piaţa Libertăţii şi sorbeau din ieftina licoare de struguri, înaltele feţe, unele alese, altele numite, făceau un grup distinct, departe de mirosul necăjiţilor, şi degustau licori fine, rînjind şi sperînd la conservarea privilegiilor unui nou mandat. Asta se întîmpla la 1 decembrie 2003, cu puţin timp înainte ca focul de artificii pentru care nu ai fost ales în urmă cu patru ani să aprindă cerul.
Dar, scăpat de obsesia festivistă a artificiilor, a început subit alegerea pe ultima sută de metri dinaintea campaniei electorale. Să ne reamintim: „Vor apuca vreodată copiii mei, sau măcar copiii lor, vremea cînd aleşii vor încerca să nu se mai împăuneze cu ceea ce au făcut, pentru simplul motiv că pentru asta sunt plătiţi din banul public?“ Răspunsul este după cum urmează: Păi nu s-a apucat primarele de îngrăşat porcul electoral în ajun? Nu se pozează el la televiziunile puterii cu zîmbet gonflabil şi asfalt între picioare? Nu afirmă el peste tot că de cînd păstoreşte oiţele mocane le-a mai crescut o ţîţă la uger şi dau lapte gros şi nerambursabil pe ea? N-a pus el pe lista realizărilor ca primar pozele viu colorate ale unor investiţii private? Ce mică poate fi uneori distanţa genetică între păun şi papagal...
N-am făcut altceva decît să răsfoiesc colecţia unui oficios care mi-a băgat mîna în buzunar fără să mă întrebe. Într-un alt luminos număr, pe principiul transparenţei cheltuirii fondurilor de la bugetul local, o pagină întreagă mă agasează cu un titlu de inspiraţie bănească. Unde sînt banii dumneavoastră, se spune tot într-un cap de pagină şi, de sus pînă jos, un întreg pomelnic de cifre şi raportări menite să arunce perdele de fum peste electorat. Recunosc, am intrat în amănuntele cifrelor, tocmai pentru a vedea unde sînt banii smulşi din pensii mizere şi salarii transpirate între avans şi lichidare. Merită evidenţiat un singur aspect, iar analiza continuă. La capitolul „Amenajări canale pluviale“ se scrie negru pe alb că în perioada 2000-2003 s-au alocat şi cheltuit 2.600.000.000 lei însemnînd amenajări canale pluviale pe străzile Morii, Al. Lapedatu, G. Coşbuc, Narciselor, Canalului. Buuun! La un alt capitol, respectiv „Reparaţii canale pluviale“, în aceeaşi perioadă de graţie s-au alocat şi cheltuit 2.657.000.000 lei pentru ... amenajări canale pluviale pe străzile George Coşbuc, Al. Lapedatu, Narciselor. Păi s-au amenajat de două ori ca să iasă la socoteala aritmetică a finalului? Întîi s-au amenajat, aruncîndu-se peste două miliarde şi jumătate, apoi, în timpul aceluiaşi mandat mai bagi încă o dată tot atîţia bani pentru reparaţii? Ce-i acolo? Ce pricepe simplul contribuabil? Aşa arată oglinda cheltuirii bunului public!
E greu să te mai mire ceva. Campania continuă, domnilor. Competiţia continuă, domnilor, dar deocamdată să prefaţăm ziua electorală de mîine cu un alt citat memorabil din operele nefinisate ale primarului ales din Săcele, publicate - cu ţîrîita, ce-i drept - în Buletinul informativ editat şi multiplicat pe banii noştri: „Pîinea se preface în nisip doar în gura mincinosului“. După treaba aia cu chibritele moderne, după povestea electorală cu laudele şi ţîţa nerambursabilă, nu cumva răzbate un uşor iz de siliciu?

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: