*Cînd sînt întrebați pe nepregătite despre 23 august, românii își
amintesc mai repede despre defilările din vremea comuniștilor decît de semnificația istorică a acestei zile
Cînd sînt întrebați pe nepregătite despre 23 august, românii își amitesc mai repede despre defilările din vremea comuniștilor decît de semnificația istorică a acestei zile. Și asta pentru că, tocmai comuniștii au avut grijă ca în anii 50-60 să creeze noi simboluri artificiale fără nicio legătură cu realitatea istorică a anului 1944. Ce a mai rămas astăzi din amintirea defilărilor zilei de 23 august? Amintirile sînt tot mai șterse, iar pe măsură ce trece vremea, martorii obligați să aplaude la festivități uită dezgustul de atunci și își amintesc mai mult gafele și momentele hazlii.
Succese încurcate
Înainte de 1989, în Brașov, cu două luni înainte de 23 August era mare agitație. Sute de coregrafi pregăteau marea serbare. Sute de activiști de partid din marile uzine brașovene se chinuiau să scrie texte, cu realizările industriale. Acestea trebuiau să fie citite la tribuna oficială, care era amplasată chiar lîngă Telefoane. În 1981, un crainic a încurcat foile. În timp ce defilau muncitorii de la Steagul Roșu a citit realizările uzinei Tractorul și invers. Manifestanții au început să rîdă în barbă. Pînă la urmă, peste vocea crainicului au intrat cîntece patriotice.
Portretul plouat
În seara zilei de 22 august 1982, în centrul Brașovului aveau loc ultimele pregătiri pentru megaserbarea de a doua zi. În piață a fost amplasat un tablou uriaș cu chipul lui Nicolae Ceaușescu. Furtuna și ploaia cu stropi mari, au distrus pictura. A doua zi dimineața, organizatorii au intrat în panică de cum au văzut portretul celui mai iubit fiu al poporului cu vopseaua scursă. Liniile telefonice cu Comitetul Central s-au înroșit. Tovarășii de la centru au fost foarte operativi. În doar două ore a sosit o mașină din capitală cu un alt tablou. Cu doar cîteva minute înainte de începerea spectacolului, care era înregistrat de televiziune.
Aterizare
buclucașă
În toamna anului 1980, Ceaușescu își anunțase o vizită la Brașov. Oficialitățile așteptau să fie anunțate unde va ateriza Tovarășu. La un moment dat, primul secretar e anunțat la telefon că elicopterul va ateriza pe stadionul Metrom. Mobilizare maximă la Securitate, Miliție și Armată. Un kilometru în jurul stadionului nici musca nu mai putea trece. Elicopterul cu Ceaușescu a survolat zona, dar pentru că pilotul a văzut un tractor cu remorcă parcate pe gazon n-a mai aterizat. S-a îndreptat spre stadionul vecin, ICIM, aflat la doar cîteva sute de metri distanță. Oficialii brașoveni au rupt-o la fugă pe jos pentru a-l întîmpina pe Ceaușescu. Unii s-au suit la volan. În învălmășeala de pe stradă, două mașini s-au tamponat destul de serios. Una a Securității și alta a Miliției.
Fără șapcă
În 1985, Nicolae Ceaușescu se afla în una dintre vizitele de lucru la Făgăraș. Ca de obicei, a aterizat cu elicopterul pe stadion. Primul secretar și primarul orașului împreună cu o tînără, îmbrăcată în haine naționale, care avea în mînă o tavă cu pîine și sare s-au repezit la scara elicopterului. Elicea nu s-a oprit, iar curentul a zburat toate șepcile și pălăriile. Fata care trebuia să-l servească pe dictator a rămas fără tavă, iar poalele fotei naționale i s-au ridicat în cap. Cei mai chinuiți au fost securiștii, care timp de aproape un sfert de oră au căutat prin mulțime șepcile tovarășilor.
Dus în altă parte
În 1986, capii județului Brașov l-au dus pe Ceaușescu să viziteze sala în care, în 1936, a fost condamnat la 2 ani și 6 luni pușcărie pentru propagandă comunistă. Dintr-o eroare de documentare, activiștii au aranjat o sală omagială în clădirea în care astăzi se află Judecătoria. Procesul din urmă cu 50 de ani nu se desfășurase însă aici. După cum a intrat, Ceaușescu a făcut o criză de nervi. Roșu la figură a ieșit val-vîrtej și s-a îndreptat spre strada Lungă, la Garnizoană, locul unde fusese cu adevărat judecat și condamnat. Cîțiva dintre soldații care se aflau în dormitoare au rămas blocați cînd în ușă a apărut chiar Comandantul Suprem. După tărășenie, șeful Comisiei Județene pentru Educație Socialistă și șeful Muzeului de Istorie au fost demiși.
Omagiu
maidanezului
În 1987, într-o zi toridă, era așteptat Nicolae Ceaușescu, împreună cu toașa de muncă și de viață. Bineînțeles, cetățenii entuziaști erau adunați din fabrici și școli de la orele dimineții, chiar dacă cuplul conducător avea să vină abia după-amiază. Fierb`nd de plictiseală, mulțimea nu mai știa cum să își treacă timpul. La un moment dat, pe mijlocul bulevardului a intrat un c`ine vagabond, iar cineva a strigat: Vineee!. În secunda următoare, toată lumea a început să ovaționeze... Iar maidanezul a trecut țanțoș, spre disperarea securiștilor din mulțime.
Ce spune istoria despre
ziua 23 august 1944
De-a lungul timpului, actul de la 23 august 1944 a fost cunoscut mai mult ca ziua în care România a întors armele împotriva Germaniei hitleriste. De fapt, acțiunea din 23 august 1944 a fost o lovitură de stat necesară la momentul acela, prin care Regele Mihai l-a înlăturat pe mareșalul Ion Antonescu. Acest moment a însemnat ieșirea României din alianța cu Germania și continuarea luptei alături de armatele Națiunilor Unite, chiar dacă armistițiul a fost semnat abia pe 12 septembrie 1944. Ulterior actului de la 23 august, s-a exagerat foarte mult rolul Partidului Comunist Român. Și asta pentru că singurii politicieni care și-au făcut apariția la Palatul regal, dupa arestarea mareșalului Antonescu, au fost comunistul Lucrețiu Pătrășcanu și social-democratul Constantin Titel Petrescu.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!