* În acest sfîrșit de săptămînă, peste 50 de pasionați de aeromodelism au înălțat avioane deasupra comunei Sînpetru
Totul a început de la pasiunea pentru aeromodelism și de la o întîlnire pe care am avut-o acum trei ani, aici, la Sînpetru, își aduce aminte Giro Zoltan (foto medalion), organizatorul Zilelor Hobby Construct. De la o singură întîlnire anuală, acum - în 2006 - s-a ajuns la șase astfel de reuniuni. La Brașov, Sebeș-Alba, Alba Iulia, Cluj, Arad și Oradea, pasionații de aeromodelism pun mînă de la mînă pentru a se distra pentru un sfîrșit de săptămînă și a-și arăta măiestria în a pilota jucăriile zburătoare. Vineri, toată echipa organizatorilor s-a adunat pe marginea pistei de la Aerodromul Sportiv Iosif Șilimon din Sînpetru. Au campat, au marcat zonele de acces, s-au apucat să facă listele de participanți. Pe tabela unde se ține evidența exactă a participanților la întrunire, erau înșirate aproape 30 de nume, dar pînă sîmbătă lista avea să crească la 50 de participanți. Fiecare a venit cu o stație de telecomandă și cu cîteva modele de aparate, așa încît numărul avioanelor sau elicopterelor de jucărie este mult mai mare.
Distracție de weekend
Zoltan s-a îmbolnăvit de aeromodelism la 13 ani. Atunci am construit primul aeroplan: un planor din carton. L-am lansat de pe deal și a zburat vreo 20 de minute, pe un curent de pantă. Am avut o satisfacție extraordinară, copil fiind, își amintește gazda noastră. Apoi, a ajuns, la Palatul Pionierilor, vicecampion național la aeronave, apoi s-a apucat de motoplanorism și chiar parapantă. Ca mai toți pasionații de zbor, are și brevet de pilot, și mai și zboară cîteodată, la cei 51 de ani ai săi. Aeromodelismul poate fi un hobby, ceea ce facem noi aici, dar și un sport aeronautic foarte strict, cu regulamente stricte, clase de aparate și categorii stabilite de Federația Aeronautică Internațională, o ia Zoltan cu începutul, ca să-mi explice clar că nu e vorba de un concurs, ci doar de o distracție de weekend. Hobby-ul ăsta e foarte răspîndit în lume, și chiar și la noi, deși întîlniri ca acestea nu sînt foarte multe, adaugă el. Din păcate însă, în România, numărul pasionaților de aeromodele a cam scăzut. Pînă în 90, au fost Casele Pionierilor, unde cercurile de aeromodele aveau un rol foarte important. După 90, fondurile nou-intitulatelor «palate ale copiilor» s-au redus din ce în ce mai mult, pînă cînd pregătirea tineretului s-a stins de tot. E trist, pentru că în astfel de întîlniri se vede doar produsul final, iar aeromodelul presupune o mulțime de timp și cunoștințe, pică pe gînduri Zoltan.
Disciplină de fier
Pentru a construi și pilota un aeromodel, trebuie să ai cunoștințe bune de fizică, meteorologie, de aerodinamică, de rezistența materialelor, trebuie să fii și savant, și dulgher, și vopsitor, să ai și simț estetic și, nu în ultimul rînd, să fii pilot adevărat. O școală de pilotaj trebuie făcută neapărat, crede Zoltan. Altfel, n-ai putea să ții nici măcar avionul în aer, darămite să faci toate giumbușlucurile acelea prin văzduh. În plus, aeromodelismul creează și o disciplină liber consimțită, dar respectată de fiecare cu o strictețe nemaipomenită, chiar dacă ne cunoaștem sau nu, subliniază Zoltan. Într-adevăr, nimeni nu trece peste marcaje, nimeni nu se ceartă, iar tabăra e plină de bună dispoziție și amabilitate.
Hobby mai ieftin
ca țigările
Puțini sînt însă cei care-și mai construiesc astăzi aparatele de zbor, de la A la Z. Preferă să cumpere kit-uri de asamblare sau pur și simplu aparatul de-a gata, de la vreun magazin. Prețul unui aeromodel este de la 5 lei noi, de la cel mai simplu, fără motor, și pînă la unul cu turboreactor, care se învîrte pe la 11.000 de euro, îmi explică Zoltan. Chiar și în tabără sînt cîțiva comercianți, vreo trei la număr. Nu le spun numele pentru că nu vreau să le fac reclamă, zice Zoltan. Prețurile sînt în jur de 300 lei, pentru un aparat cu telecomandă cu tot. Chiar astăzi, cineva care a venit doar pentru a asista la «joaca» noastră, și-a cumpărat un model complet azi, cu 270 de lei, spune omul. Peste un an, noul împătimit își va mai cumpăra probabil o stație de telecomandă mai performantă, de 100 - 120 de euro, și un alt aparat, pe care va da tot cam 100 - 150 de euro. Dacă-l socotești în țigări sau pălincă, nu e deloc un hobby scump. Noi cheltuim în medie cam un milion pe lună pentru el, socoate Zoltan.
Asociația Mîncătorilor de Gulaș
Momentul cel mai interesant al zilei, după toate giumbușlucurile cu avioane de jucărie, a fost cel al constituirii Asociației Mîncătorilor de Gulaș. Cu legitimație și cotizație la zi, în valoare de 10 RON. Ideea ne-a venit după ce la prima ediție, într-un grup de prieteni mai restrîns, ne-am apucat să facem gulaș Și de atunci, facem gulaș!, povestește Zoltan. Gulașul este preparat pe un foc sănătos de vreascuri, în vreo două cazane de tuci, de 40 - 50 de litri, să ajungă la toți. Iar maestrul bucătar este un inspector financiar, mare pasionat de aeromodelism și, desigur, de gulaș.
Campionul
Cel mai în vîrstă participant al întîlnirii aeromodeliștilor a fost George Craioveanu (foto), un bucureștean de 72 de ani. Anul acesta face 54 de ani de activitate competițională, și are, de-a lungul carierei, 36 de titluri de campion național la aeromodelism. Și asta numai pentru că odată, cînd era mic, s-a uitat pe cer, a văzut pasărea și i-a plăcut, ca oricărui om. Ca mai toți aeromodeliștii de performanță, practică și deltaplanismul, și motodeltaplanismul, și motoparapanta.
Mai mult decît jucării
Aeromodelele cu motor sînt propulsate fie de motoare electrice, de aproximativ 5 kg-forță, fie de motorașe diesel, care funcționează cu benzină și ulei. Cam toate asigură o decolare la 40 km/oră. George Craioveanu spune că există aeromodele propulsate electric care ajung și la 300 km/h, în timp ce motorașele diesel pot asigura o viteză de peste 400 km/h. Stațiile de telecomandă actuale sînt suficient de sofisticate cît să asigure pilotul că nu-și va pierde niciodată avionul.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!