Autor: » Andrei PAUL » Mihaela COJOCARIU,
25.07.2006
* O mînã de tineri sãtui de birouri ºi de oraº au reînviat un mit de mult apus
Undeva la umbrã, cîþiva ceteraºi ºi cobzari îºi cîntã aleanul. Mai sus, într-o poianã din pãdure, cavalerii Ordinului de Transilvania Sibiu-Hermannstadt, echipaþi în costume de epocã ºi înarmaþi cu sãbii, paveze ºi armuri ca acelea din secolele XI - XVI, se întrec în mînuirea sãbiilor pentru cîºtigarea inimilor domniþelor. Care, ºi ele, se descurcã biniºor la trasul cu arcul sau duelul cu floreta. Mai încolo, saltimbanci sau actori îºi fac giumbuºlucurile. Aºa aratã o zi din viaþa de tabãrã de la poalele Cetãþii Rîºnov, unde a avut loc cea de-a ºaptea ediþie a festivalului „Curtea Comedianþilor“ - Atelier European de Artã Medievalã.
Codul cavalerilor
„Cavalerul trebuie sã fie neînfricat în luptã ºi sã arate milã faþã de cei aflaþi într-o poziþie mai slabã, chiar ºi faþã de adversar. Trebuie sã fie neînduplecat faþã de cei care încalcã legea sau îi asupresc pe cei slabi, dar întotdeauna sã-ºi punã sabia ºi pavãza în slujba bisericii ºi a celor umili. Dar în egalã mãsurã, cavalerul trebuie sã fie instruit pentru viaþa de la curte, sã fie galant, sã cunoascã dansurile ºi jocurile de societate“, spune Camelia Gãitan, liderul Asociaþiei „Ordinul Cavalerilor de Sibiu - Hermannstadt“, care numãrã în prezent cam 20 de membri, majoritatea tineri studenþi. Nu are importanþã cã este femeie ºi lucreazã ca inginer într-un domeniu tehnic. Camelia s-a sãturat de birouri, de „lupta urbanã pentru supravieþuire“ ºi a decis cã vrea sã fie o „domniþã blajinã“, care sã reînvie tradiþia apusã. Toþi respectã codul de onoare al cavalerilor medievali. Au învãþat sã se lupte cu sabia ºi sã tragã cu arcul, au învãþat dansurile de secol XI ºi vor sã readucã în actualitate ideile cavalerismului.
Nu era uºor
sã devii cavaler
Regulile cavalereºti se aplicã din plin în grupul Ordinului. „Nu oricine putea ajunge pe vremuri cavaler. Trebuia în primul rînd sã fie de viþã nobilã ºi sã fie ales pentru a deveni cavaler. Apoi era instruit cum se cuvine, iar la vîrsta de 18 ani, trebuia sã devinã scutier al unui cavaler“, povesteºte domniþa Camelia. De-abia dupã trei ani, cavalerul pe care îl slujise putea sã-l recomande pentru a fi învestit la rîndul sãu cavaler sau decidea cã tînãrul nu este bun pentru asemenea rang. Iar dacã primea acordul acestuia, cavalerul pe care îl slujise sau un altul, de rang mai mare, sãvîrºea învestitura. „Fostul scutier primea calul, fãrã de care orice cavaler cãdea în dezonoare. Calul îi aducea mereu aminte de poporul pe care-l slujeºte ºi care-l poartã, pentru cã, uneori, era nevoie de mai multe sate pentru a susþine un cavaler ºi a-i asigura toate cele necesare“, explicã ea o parte a spectacolului pe care Ordinul l-a prezentat ºi pe scena festivalului. Apoi, tînãrul primea pe rînd coiful ºi zalele, pavãza cu care trebuia sã apere creºtinãtatea ºi pe cei umili, suliþa sau lancea ºi, în cele din urmã, spada cu douã tãiºuri, pe care cavalerul jura cã va respecta Codul cavalerilor.
Arme ca pe vremuri „joacã“ în filme celebre
Pe o alee, mai departe de corturile cu bere, mici, pastramã ºi cîrnãciori care sfîrîie pe grãtare, se aflã o adevãratã „camerã de efecte“, de parcã am fi într-un studio de la Hollywood. Arme medievale, coifuri, platoºe, paveze. Cu doi lei te poþi fotografia îmbrãcat în armurã sau, ca domniºoarã, într-o rochie de domniþã. Preþurile variazã între 60 ºi 100 de euro pentru arme ºi între 180 lei ºi 300 de lei pentru veºminte. „Nu suportãm kitsch-urile, ºi tot ce vedeþi aici sînt replici dupã arme sau îmbrãcãminte care au existat cîndva“, se mîndreºte ªtefania Feraru, „domniþa“ care are grijã de manufactura din Zãrneºti, cea care fabricã depotrivã armele, armurile ºi rochiile de domniþã. Procedeul de fabricaþie este aproape la fel cu cel de pe vremea cavalerilor: oþelul cald se bate cu ciocanul, iar forja de fierãrie, cea veche, ajutã la cãlirea metalului. Multe dintre modelele de arme pe care ni le aratã ªtefania Feraru, fãcute la Zãrneºti, au „jucat“ în filme care au spart box-office-urile americane. „Ciocanele ºi securile au înarmat orcii din Lords of The Ring, iar cîteva paloºe, scuturi ºi armuri au fost folosite în Braveheart. Coiful a fost pentru Carol cel Mare, în «Regii blestemaþi»“, spune ªtefania.
Lume fel de fel
Vizitatorii sînt ademeniþi din fiecare colþ al poieniþei. În timp ce pãrinþii stau la un mic ºi o bere, copiii stau gurã-cascã la tot ce miºcã în jurul lor. Ba la cavalerii care se luptã cu sãbiile, ba la o piesã de teatru care a întors cu susul în jos povestea lui Creangã „Capra cu trei iezi“. Ei sînt cei mai implicaþi ºi mai fericiþi de eveniment. Rîd, aplaudã ºi îl „pîrãsc“ pe lup cînd face prostioare... Tot pentru ei au fost acolo maeºtrii pãpuºari de la UNATC Bucureºti cu marionetele lor buclucaºe. Au urmat apoi Procesul Vrãjitoarelor a trupei Cameleon, scene de comedia dell’arte povestite de actorii de la Studio 24 sau povestea lui Tristan ºi a Isoldei, jucatã cu marionete, dar ºi cu actori adevãraþi. Colo, un alt tînãr îmbrãcat în costum medieval s-a aventurat pe picioroange, trecînd pe lîngã o domniþã care învîrte niºte bentiþe colorate. Un saltimbanc merge în mîini, iar un altul jongleazã cu bile colorate, în murmurele de admiraþie ale copiilor. Muzica româneascã veche ºi cea bizantinã se iau la întrecere cu discoteca de la cîteva sute de metri mai încolo. Trubadurii Trei Parale, cu ale lor cobze ºi fluiere, dupã ce au repetat cuminþi la umbra unui pom, urcã pe scenã. Apoi, trupa Studio 24 pune în scenã piesa „Omule Pomule“ - „o alegorie a vieþii omului, de la naºtere pînã la moarte, care ne dã posibilitatea sã jucãm ºi sã ne jucãm pe scenã“, dupã cum spune una dintre actriþele-studente, Alexandra Stoenescu. „Iniþierea“ nu putea fi lipsitã de acordurile pieselor Mariei Tãnase, „Ciuleandra“ ºi blestemul „Cine iubeºte ºi lasã“, interpretat magistral de cîteva „þãrãncuþe“ desculþe ºi cu pãrul despletit. ªi totul se sfîrºeºte cu un foc de artificii cum cavalerii n-au vãzut niciodatã.
Istoria festivalului
• Primele trei ediþii ale festivalului-atelier s-au desfãºurat la Bucureºti, iar ultimele patru s-au „înrãdãcinat“ la Rîºnov. Anul acesta, evenimentul nu s-a mai produs în cetate, ci într-o poieniþã de la poalele acesteia. Dar baza de agrement de pe Valea Cetãþii a fost o locaþie la fel de bunã pentru entuziaºtii veniþi sã petreacã opt zile la fel ca în evul mediu.
Turniruri în Germania
• În Germania ºi în alte þãri ale Europei, turnirurile au început sã cîºtige teren, fãcînd concurenþã paintball-ului. „E o luptã între bãrbaþi, aºa cum era odinioarã“, explicã dr. Bernhard P.J Kaltenecker, directorul general al Historica Germania. Existã niºte reguli stricte, iar armele folosite, replici fidele ale celor „adevãrate“, sînt confecþionate din fibrã de sticlã ºi un polimer special, ca un burete. „Pot fi lovite, dar nu provoacã rãni adversarilor“, spune Kaltenecker. Astfel de „kon“-uri, cum se numesc în Germania, se fac în fiecare weekend, ºi la unele dintre acestea participã chiar ºi
3.000 - 4.000 de oameni.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!