* Lidia și Cristi, doi dintre cei patru urși de la Zărnești, au fost redați pădurii * Ei vor trăi de-acum în rezervația Libearty din Zărnești, într-un mediu apropiat de cel natural
Celor patru urși pensionari ai rezervației Libearty Zărnești le-a venit vremea să se întoarcă în pădure. După ce, luni seara, ursoaica Lidia a fost transferată din cușca pe care o ocupa în primul țarc al rezervației, ieri i-a venit rîndul lui Cristi. Astăzi, li se vor alătura și ceilalți doi colegi de apartament, ursul Odi și ursoaica Mura. Iar în locul lor vor fi aduși, chiar săptămîna viitoare, alți urși de la grădini zoologice care se vor închide sau din alte locuri din țară.
Pregătiri
pentru mutare
Înainte ca personalul rezervației să așeze pe cîntar cușca metalică în care avea să intre Cristi, în așa fel încît să poată fi cîntărit fără alte complicații și apoi transportat spre noua lui reședință, se fac cîteva pregătiri. JCB-ul (un utilaj forestier, n.r.) nu-i place deloc lui Cristi. Este un utilaj pe care nu-l suportă, iar momentul este unul foarte stresant pentru el, explică Paul Hammond, expert în comportamentul animalelor sălbatice ținute în captivitate și cel care a participat la conceperea rezervației Libearty. Ne spune că trebuie să stăm la cel puțin 20 de metri distanță de urs. Dacă ceva nu merge bine și ursul iese, îndepărtați-vă încet. Nu fugiți și nu faceți mișcări bruște. Sîntem pregătiți să intervenim, dar nu dorim să-l tranchilizăm, pentru că este destul de periculos pentru un urs de vîrsta lui, zice Paul. Undeva mai în spate, un voluntar asamblează pușca pentru tranchilizare, care va sta tot timpul la Paul. Ni se explică și cum să ne purtăm cînd vom ajunge dincolo de gardul țarcului în care va locui de-acum înainte Cristi, alături de Lidia și ceilalți urși. Urșii sînt obișnuiți cu oamenii și se vor îndrepta spre gard, pentru a face cunoștință. Gardul este electrificat în interior, și v-aș ruga să nu vă apropiați prea mult, pentru a nu-l tenta pe Cristi să se apropie. Vrem să păstrăm un nivel de stres cît mai scăzut pentru el, mai spune Paul.
Cristi este greu
de convins
Cușca de transport este montată în fața cuștii lui Cristi pe la ora 11.30. Pe podea, înșirate pentru a-l atrage, sînt cîteva bucăți din hrana lui preferată: brînză și pîine cu miere. Se deschid trapele celor două cuști, iar Cristina Lapis, președintele asociației de protecție a animalelor Milioane de prieteni, îl momește pe urs cu alte bunătăți. Cristi pare puțin dezorientat. Apoi, cu foarte mare precauție, îndrăznește să bage capul în cușca de transport, pentru a înhăța cea mai apropiată bucată. Apoi se retrage. Revine după un timp, pentru o nouă bucată. Și tot așa. Intră puțin în cușca mai mică, trage cu ghearele bucățile de hrană, le molfăie pofticios, apoi se reîntoarce acasă. Cu timpul, hrana se diversifică: mai apare niște brînză de la o stînă din apropiere, un pepene roșu donat de reporterii unei televiziuni, niște lapte și cîteva mlădițe de alun, una dintre specialitățile favorite ale lui Cristi. Ursul se întinde, apucă, rîcîie podeaua cu ghearele, pozează, dar nu intră niciodată și cu labele din spate în cușcă. În apropiere, la amiază, o turmă de vite se adapă la o fîntînă. Cristi se lasă în continuare rugat, de parcă ar rîde de noi. Abia după aproape trei ore, setea îl învinge și intră cu totul în cușcă. Trapa se lasă, prinzîndu-l înăuntru. Partea cea mai grea a trecut. Și dacă tot vorbim de greutate, Cristi cîntărește 370 de kilograme.
În sfîrșit liber
Cristi devine agitat din cauza spațiului strîmt, a JCB-ului care se apropie și a grămezii de oameni din jurul lui. Reușește să rupă chinga care închide trapa și aproape că dă s-o zbughească afară. Momentul este totuși depășit cu bine și, în aproximativ zece minute, cușca este luată pe sus de utilajul forestier. Peste alte zece minute, ajunge la poarta țarcului. Lidia îl așteaptă în tufișuri, ițindu-și capul dintre frunze, apoi se depărtează agale, nevăzută. După cîteva potriveli și smuncituri, calea către țarc e deschisă. Sătul de cușca strîmtă, Cristi nu se lasă rugat și, după ce-și scoate capul pentru a cerceta circumspect zona, își ia inima-n dinți și intră în țarc. Își începe turul de recunoaștere, de-a lungul gardului. O singură dată se apropie prea tare. Cum se simte?, se aude în stația unuia dintre oamenii rezervației. A căzut în genunchi, apoi s-a ridicat și își continuă drumul. Totul este în regulă, vine răspunsul. Cîteva zeci de minute mai tîrziu, ursul se bălăcește fericit într-o groapă cu noroi. De șapte ani aștept clipa asta. În sfîrșit, e liber, spune Cristina Lapis, care l-a descoperit pe Cristi în cușca de la intrarea într-un local din Poiana Brașov.
După ce au trăit o viață în captivitate, urșii sînt acum în pădure, acolo unde ar trebui să trăiască. Mă bucur să văd că ursul Cristi s-a calmat deja după agitația prin care a trecut și cred că se va adapta repede. Ursoaica pe care am adus-o ieri s-a și așezat în tufișuri, se simte bine și a început chiar să refuze mîncarea pe care i-o oferim, ceea ce este un lucru foarte bun. Această rezervație e substanțial mai mare decît toate celelalte pe care le-am construit, pădurea este mai bună, și este una dintre cele mai bune rezervații din Europa, dacă nu cea mai bună.
Paul Hammond, expert în
comportamentul
animalelor sălbatice ținute în captivitate
Libearty Zărnești
Proiectul rezervației de la Zărnești a demarat anul trecut, cu sprijinul Societății Mondiale de Protecție a Animalelor (WSPA), al asociației de protecție a animalelor Milioane de prieteni din Brașov și al autorităților locale zărneștene. Rezervația se întinde pe o suprafață de 60 de hectare de teren și va găzdui aproximativ 50 de exemplare de urși. Terenul aparține municipiului Zărnești, iar proiectul este un joint-venture între municipalitate, asociația «Milioane de prieteni» și WSPA, care a proiectat astfel de rezervații în alte 12 țări din lume. Primăria a dat terenul pe o perioadă de 49 de ani, cu posibilitate de prelungire, WSPA aduce investițiile, iar asociația «Milioane de prieteni» gestionează rezervația, a explicat Cristina Lapis. Investiția este de aproximativ 1,5 milioane euro, și include împrejmuirea terenului, amenajarea unui centru de primire și îngrijire a urșilor și cel mai mare centru educațional din Europa pe tema animalelor sălbatice, cu sală de conferințe și laborator de cercetare. Rezervația este pe de o parte un centru național pentru urșii care trăiesc în captivitate în condiții foarte grele și un mod de rezolvare a problemei urșilor gunoieri din Brașov, iar pe de altă parte, un centru turistic de mare atracție, unde urșii să trăiască cît mai aproape de mediul lor natural. În România există aproape 6.000 de exemplare de urși, fiind cea mai numeroasă populație din Europa.
Urșii prin internet
O investiție de aproape 100.000 de euro va fi realizată pentru montarea unor camere de luat vederi în interiorul parcului. Camerele vor transmite nonstop, iar imaginile vor putea fi vizionate în direct, prin internet. În acest fel, lumea va putea să-i vadă pe urși în mediul lor natural și nu la ghenele de gunoi din Răcădău, a declarat Cristina Lapis.
Urși cu personalitate
Cei patru urși ai rezervației Libearty (nume care provine dintr-un joc de cuvinte englezesc, bear însemnînd urs, iar liberty, libertate - n.r.) au fiecare povestea lui. Cristi are 23 de ani și a fost primul chiriaș al rezervației. A fost adus de Milioane de prieteni prin august anul trecut, dar de șapte ani beneficiază de ajutorul Cristinei Lapis. Lidia are și ea 12 ani și a fost adusă tot din Poiană, unde a stat alături de Cristi. Mura este cea mai tînără și a fost vedeta circului Globus din București, pînă cînd nu a mai vrut să meargă pe bicicletă, iar circul nu a mai avut bani să o întrețină. Odi are tot 12 ani și a stat cam tot atît într-o cușcă strîmtă și ruginită de printr-un ocol silvic din Miercurea-Ciuc.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!