* Aurelia a suferit ºi a luptat din rãsputeri pentru a putea merge din nou * Dupã un tratament costisitor în Belgia, copila s-a întors în centrul de plasament pe propriile picioare
E numai zîmbet. Aproape cã nu-i vine sã creadã cã poate merge singurã, fãrã nici un pic de ajutor. A ºi uitat de cîrje sau de cadrul metalic cu care era obligatã sã pãºeascã. Chiar dacã acum are proteze la ambele ºolduri, Aurelia merge perfect. Minunea a venit dupã doi ani de speranþe ºi eforturi, în care a suferit douã intervenþii chirurgicale ºi un tratament recuperatoriu foarte strict.
Accidentul
Iunie 2001. Aurelia are 14 ani. Un accident pe terenul de joacã al ºcolii avea sã-i schimbe viaþa. La început, cãzãtura nu pãrea sã aibã urmãri foarte grave. Numai cã, la scurt timp, copila a prins sã ºchiopãteze. Tot atunci avea sã înceapã un lung ºir de controale medicale. Diagnosticul a cãzut ca un trãsnet pe sufletul bietei copile. Scoliozã lombarã posttraumaticã, disjuncþie sacroiliacã ºi bazin asimetric prin viciu de coloanã. Adicã nu mai putea merge fãrã susþinere. Coloana ei vertebralã n-o mai putea susþine. Medicii i-au recomandat un tratament chinetoterapeutic într-o clinicã de specialitate din strãinãtate. Un tratament costisitor. Dar singura ºansã de vindecare a unei copile de numai 14 ani, instituþionalizatã într-un centru de plasament.
„Roca“, ºansa Aureliei
Trei ani mai tîrziu, ceea ce nu era altceva decît o speranþã se transformã în realitate. O fundaþie din Belgia, condusã de Erik Herman, decide sã suporte cheltuielile de recuperare ºi intervenþia chirurgicalã necesare Aureliei. Care nu au fost deloc mici. 40.000 de euro a costat doar tot ceea ce a þinut de spital. Însã ºi ºederea fetei timp de aproape doi ani în Belgia, la o familie care a ajutat-o enorm, a costat, însã aceste cheltuieli nu le-a contabilizat nimeni. ªi asta pentru cã recuperarea fizicã a tinerei a contat cel mai mult. Cumplitele dureri dinainte de operaþie, din timpul operaþiei, cînd i s-au implantat douã ºolduri artificiale, nu au descurajat-o pe Aurelia. Dimpotrivã. Au ambiþionat-o.
Paºi mãrunþi
Imediat dupã operaþie, a fost greu. Apoi, cu tratamente recuperatorii sofisticate, au început sã aparã ºi primele rezultate. Aurelia a început sã meargã pe propriile picioare, nesusþinutã de vreo cîrjã. S-a pus la punct, în timp, cu toate informaþiile despre boala sa. ªtie cã lupta ei nu s-a încheiat. ªi cã va merge anual la un control în Belgia. „Reprezentanþii fundaþiei Roca au explicat cã o astfel de protezã poate fi utilizatã timp de douãzeci, douãzeci ºi cinci de ani. Dar controalele periodice pe care Aurelia trebuie sã le facã la spitalul Aast, din Belgia, unde a fost operatã, urmãresc evoluþia fetei. În sensul cã orice modificare notabilã de înãlþime sau greutate poate avea efecte asupra celor douã proteze“, a explicat Lidia Mailat, purtãtor de cuvînt al Direcþiei Generale de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului.
Din nou în România
Aurelia s-a întors ieri acasã, sau mai bine spus la centrul de plasament „Casa Ioana“ din Rupea. Toatã lumea a aºteptat-o cu sufletul la gurã. Nici colegele din centru, nici personalul de acolo nu s-a aºteptat la o asemenea transformare. Acea Aurelia care a pãrãsit România în 2004, o fatã tristã, care nu ºtia care sînt ºansele ei de recuperare, nu s-a mai întors. A venit „acasã“ o altã Aurelia, cu zîmbetul pe buze ºi foarte încrezãtoare în propriile forþe. O Aurelia care se descurcã perfect în limba flamandã ºi care are o mulþime de poveºti de spus. Fetele din „Casa Ioana“ au întîmpinat-o cu „la mulþi ani“ ºi un minispectacol pregãtit doar pentru ea, în semn de bun venit.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!