* Copiii instituționalizați la Centrul de Plasament Brădet au pus la cale, pentru 8 Martie, un spectacol de cîntece și poezii și o expoziție de sute de fluturi și felicitări
Mamă iubită, primul meu rai, fă o minune, te rog mai stai. Versurile împodobeau ieri sala de spectacole a Centrului de Plasament Brădet, unde micuții instituționalizați aici au ținut să-și serbeze mamele. Mame pe care unii dintre ei nu le-au văzut niciodată și care nici nu vor să audă de ei.
Mamă,
ia-mă în brațe!
Pentru copiii de la Centrul de Plasament Brădet, ziua de ieri a fost una specială. Pentru care s-au pregătit timp mai bine de o lună. Au colorat, au lipit, au tăiat și iarăși au lipit, pînă ce din mîinile lor au ieșit niște felicitări de 8 Martie extraordinare. De pe care nu au lipsit, parcă obsesiv, inimioarele. De plastic, din orez, din petale de flori, din acuarelă. Ca un omagiu adus celor care le-au dat viață. Și ca o rugăciune. Mamă, ia-mă în brațe, vreau să te sărut. Primăvara e mai frumoasă cînd îmi zîmbești. Au pus atîta pasiune în cuvintele astea, încît spectatorilor le-au dat lacrimile. Mai ales că, în timp ce își spuneau poeziile sau cîntecelele, micii artiști priveau deznădăjduiți prin sală, căutîndu-și din priviri mamele. Care au lipsit și de data asta.
Două sute de fluturi
Spectacolul de ieri a fost botezat Fluturii dau aripi copiilor de la Brădet. Nu și-au ales acest motto la întîmplare. Pentru că, pentru prima dată, copiii de aici au meșterit nu mai puțin de 200 de fluturi din lemn, foarte viu colorați. Pentru export. Toți acești fluturași vor ajunge în parcurile din Olanda. Fundația Est Vest Link, cu care centrul din Brădet colaborează de ani buni, va duce fluturii în Olanda, iar cu fondurile strînse se va construi o casă, în curtea centrului, pentru tinerii care împlinesc 18 ani. E doar prima tură de fluturi, copiii lucrează la ei încă din decembrie. Se vor apuca în curînd de lucru, pentru că trebuie să confecționăm cît mai mulți, explică Angela Ulea, șefa centrului de plasament.
Sînt așa
mîndră de ei!
În al doilea rînd din sală, tot timpul spectacolului o doamnă mai în vîrstă a suspinat. Privea admirativ către scenă, apoi ochii i se umpleau de lacrimi. Sînt bunică, iar aici în centru sînt trei nepoței de-ai mei. Fata mea are opt copii în total, dar numai ei trei, săracii, sînt în centru. I-aș lua la mine acasă, dar nu am cu ce să-i cresc. Eu știu că le e bine aici, dar locul copilului e lîngă familia lui. Doamne, mi se rupe inima. Nu e prima dată cînd vin la o serbare și îi văd cu cît drag cîntă și spun poezii. Sînt așa mîndră de ei, săracii copii, ce mult îi iubesc, mărturisește Elena Karacsany (foto), bunicuța a trei copii instituționalizați.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!