Sărbătoarea Sf. Ioan reprezintă punctul final al sărbătorilor de iarnă. În calendarul creștin-ortodox, 7 ianuarie este praznicul Sfîntului Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului. În tradiția populară, Sf. Ioan este nașul lui Iisus și protectorul copiilor mici, pe care îi ajută să nu moară nebotezați.
Masa moașei
Pe lîngă încărcătura religioasă, în această zi se păstrează în unele zone și o serie de tradiții și obiceiuri. Țăranii credeau că în această zi s-a făcut lumea, de aceea Sf. Ioan se serbează cu bucurie ca să-ți meargă tot așa peste an. De la această credință s-a născut în unele locuri obiceiul numit Masa moașei. Moașa mergea, de Sf. Ioan, cu un buchet de flori uscate și frunze verzi de mușcată pe la nepoatele sale, pentru a le invita la o petrecere. Important la petrecere este colacul moașei care este rupt de aceasta în bucăți și dat nepoatelor care își prorocesc, după pîinea primită (de la marginea sau mijlocul colacului, mai mare sau mai mică), dacă mai nasc sau nu copii și dacă aceștia vor fi fete sau băieți.
Tontoroiul femeilor
În unele zone există credința că, în această zi, femeile sînt mai tari ca bărbații, pe care chiar își permit să-i neglijeze. Ele serbează în 7 ianuarie, iar în nordul țării de Bobotează, Iordănitul nevestelor sau Tontoroiul femeilor, care nu este altceva decît o petrecere numai între neveste, organizată în noaptea de Sf. Ioan. Obiceiul era să se adune toate la o gazdă, unde aduceau alimente și băutură. După ce mîncau și beau pe săturate, spunînd că se iordănesc, cîntau, jucau și chiuiau toată noaptea. Dimineața ieșeau pe drum, unde îi luau pe sus pe bărbații ieșiți întîmplător în cale, îi duceau cu forța la rîu sau la o fîntînă, amenințîndu-i că-i udă cu apă dacă nu le răsplătesc cum se cuvine.
Botezul gerului
În alte părți ale țării, iordăneala se petrecea după ce lumea ieșea de la biserică de la slujba de Sf. Ioan. Mai multe femei așteptau la ieșire și cereau bărbaților cîte o iordăneală, adică o sumă de bani cu care cumpărau alimente și băutură pentru petrecerea nevestelor. În unele zone, în noaptea aceasta erau integrate în comunitatea nevestelor tinerele căsătorite. Ritualul cuprindea și udatul acestora la rîu, lac sau fîntînă. După credința românilor din Bucovina, în seara Sfîntului Ion se botează gerul, adică se înmoaie frigul și vremea începe să se încălzească treptat.
Lupta cu
iordănitorii
În această zi, în special în regiunile de munte, flăcăii merg cu Iordanul. Ei împrumută de la preot busuiocul și agheasma folosite de Bobotează și merg pe la casele oamenilor, botezîndu-i și iordănindu-i. Flăcăii iau în brațe fiecare membru al familiei și se învîrtesc. Acest obicei se numește iordănire. Unii oameni se luptă cu iordănitorii. Se crede că astfel capeți putere, pentru că iordănitorii sînt ajutați de Sf. Ioan, care dă putere și celui care se luptă cu ei. Se spune că dacă un flăcău a fost iordănitor un an, trebuie să continue trei ani la rînd.
Ce spune legenda?
Legenda spune că Sf. Ioan a fost un păstor de capre, care nu văzuse niciodată oameni. El se ruga sărind peste un butuc, înainte și înapoi, zicînd: Asta ție, Doamne, asta mie, Doamne. Văzîndu-l cum se roagă, niște trecători l-au îndrumat către biserică. Sf. Ioan i-a ascultat și, ducîndu-se la biserică, i-a văzut pe oameni cum își duc păcatele în spate, ca niște snopi de paie. Crezînd că așa trebuie să facă și el, a luat în spate un snop de paie adevărat. Ca urmare, preotul a crezut că își bate joc și l-a gonit din biserică. Sf. Ioan s-a întors la butucul și la rugăciunile lui, care îi sînt mai plăcute lui Dumnezeu.
Udatul Ionilor
În Transilvania și Bucovina, de ziua Sf. Ioan Botezătorul au loc diverse ceremonialuri de sărbătorire a celor care poartă numele de Ioan și Simion. În Bucovina, la porțile tuturor sărbătoriților se pun în semn de omagiu, brazi împodobiți, iar aceștia organizează petreceri cu lăutari. În centrul Transilvaniei, la Tălmăcel, obiceiul are o structură mult mai complexă. Cei ce poartă numele de Ioan/Ion sau Simion sînt purtați prin sat în care trase de boi și împodobite cu nenumărate țesături decorative: covoare, chindee, fețe de masă etc. Alaiul este condus de călăreți în ținută de mare sărbătoare, iar caii acestora sînt bogat împodobiți cu valtrapuri țesute și podoabe de harnașament. Procesiunea se îndreaptă către rîu, unde Ionii sînt botezați/purificați. Apoi toată lumea revine în centrul satului unde se face joc. Seara, la casele sărbătoriților au loc petreceri la care sînt invitate și fete.
La mulți ani, Ioane!
Peste două milioane și jumătate de români și românce poartă numele de Ion (forma neaoșă), Ioan, Ioana (fie ca atare, fie în diferite variante: Ionel, Nelu, Ionică, Nică, Ionuț, Onuț, Ionela, Nela, Ionica, Oana), alcătuind cea mai bogată familie onomastică de la noi. Dintre ei, 1.483.543 sînt bărbați, 512.449 femei și 419.605 copii. Pe lîngă aceștia mai sînt și 262.198 români care au ca nume de familie Ion sau Ioan. Numele e de proveniență evreiască: Yehohanan, Yahve (Dumnezeu) a avut milă. Tuturor celor care își serbează astăzi onomastica, Monitorul Expres le urează La mulți ani!
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!