Satul din Făgăraș decimat de molimă

×

Î
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Publicitate

Dimensiune font:

Autor: M.Ex., 10.07.2020

• La începutul secolului trecut, satul Berivoii Mari a fost localitatatea braşoveană în care gripa spaniolă a ucis cei mai mulţi oameni
• Gripa spaniolă a ucis între 1918 şi 1919 aproape 50 de miloane de oameni pe tot globul, şi a fost cea mai cumplită pandemie
Pandemia de gripă spaniolă din 1918-1919 a omorât aproximativ 50 de milioane de persoane. A început în ianuarie şi februarie în SUA când mai mulţi oameni au murit manifestând simptome precum dureri de cap, dificultăţi respiratorii, tuse şi febră. Câteva luni mai târziu, în luna mai, pacienţii din Franţa, Belgia şi Germania au început să prezinte simptome asemănătoare, scrie Euronews. Una dintre cele mai devastatoare pandemii din istorie, aşa-numita gripă spaniolă este un punct de referinţă extrem de important pentru istoricii care caută să pună în perspectivă situaţia actuală a pandemiei provovată de coronavirus. „Mă simt ca şi cum aş fi într-o maşină a timpului, tot ce am investigat devine realitate pe zi ce trece”, au declarat istoricii spanioli Laura şi María Lara Martínez.

Istoria se repetă

„Mă simt ca şi cum aş fi într-o maşină a timpului, tot ce am investigat devine realitate pe zi ce trece”, au declarat istoricii spanioli Laura şi María Lara Martínez. Surorile au început să studieze gripa spaniolă cu doi ani în urmă, iar paralele dintre pandemia de coronavirus de astăzi şi evenimentele din urmă cu un secol au fost evidente de la bun început. În 1918, oamenii au spus că este o „simplă răceală”, iar măsurile impuse de starea de carantină ne sunt familiare şi astăzi, fiind închise teatrele, şcolile şi graniţele.
Spaţiile publice, inclusiv telefoanele, erau dezinfectate în mod constant şi oamenii din anumite zone ale Statelor Unite puteau primi amenzi de 100 de dolari pentru nepurtarea măştii. În 1918, oamenii au înţeles de la bun început că mulţimile pot amplifica transmiterea bolii.

Cel mai lovit sat din Braşov

Până în 1918, în Transilvania, gripa n-a fost menţionată printre cauzele de deces. Asta nu înseamnă că virusul gripal n-a făcut victime cu mult înainte. Românii au dat prima oară piept cu o gripă ucigaşă la începutul secolului trecut, imediat după Primul Război Mondial. Gripa spaniolă a făcut ravagii şi la Braşov. În oraşul Braşov gripa spaniolă a făcut aproape o sută de morţi, dar condiţiile de igienă mai riguroase şi nivelul educaţional i-au ajutat pe oameni să lupte mai bine împotriva bolii. Cea mai lovită localitate braşoveană a fost însă, pe vremea aceea, satul Berivoii Mari. În câteva săptămâni, cimitirul s-a umplut cu morminte proaspete, după ce au murit pe capete copii, tineri şi bătrâni. Familii întregi au dispărut din cauza molimei necruţătoare. Mai cu seamă că în vremurile acelea nu existau tratamente care să poată salva bolnavii înainte ca starea lor să se agraveze. Bătrânii satului îşi amintesc că părinții le-au povestit despre urgia care s-a abătut ca un blestem peste casele din sat. Acum, când coronavisrus amenință și satele făgărășene, pe unii îi cuprinde frica mai ales că aud la televizor grozăvii despre Covid. Alții, dimpotrivă, spun că gripa spaniolă era periculoasă, dar pandemia de acum e doar o ,,făcătură a politicienilor“.

Şapte morţi într-o familie

„Nu va ajunge la noi. Acum avem medicamente, nu ca la începutul secolului când au murit aproape toţi oamenii din sat“, îşi dădeau cu părerea berivoienii în preajma bisericii. Cei mai în vârstă stiu de la părinți cum a fost molima din 1918. Mai toţi şi-au pierdut atunci rude, fraţii sau copiii. Maria nu se născuse încă pe vremea molimei celei mari. Dar i-a povestit mama ei cum a fost. Şapte morţi a îngropat familia ei în câteva săptămâni. Doi bunici, părinţii, doi oameni în putere, şi trei copii.

„Făceau febră, li se umflă gâtul, făceau hemoragie şi mureau“

„Mi-a povestit mama că întâi a apărut un fel de răceală grea, pe atunci nu se ştia de gripă. Pe urmă i s-a zis gripa spaniolă. S-au îmbolnăvit părinţii mamei mele, Nicolae şi Zenovia. Aveau febră mare, li s-a umflat gâtul, făceau hemoragie şi se sufocau. Au murit amândoi. Au luat boala şi părinţii lor, care erau bătrâni. S-au dus şi ei. Mama mai avea patru fraţi. Doar ea şi încă unul au supravieţuit. Ceilalţi trei s-au prăpădit. Mama avea pe atunci 11 ani, iar frăţiorul ei, Nicolae avea doar 9 anişori. Au rămas orfani. I-au luat naşii lor să-i crească. Iar casa şi curtea părintească s-a pustiit. Nici acum nu mai este nimic acolo, doar o grădină. A fost ca un blestem. Statul a dat atunci şi o lege, cum că familiile care luau în îngrijire copiii orfani primeau în proprietate toată averea părinţilor lor ucişi de gripă“, povesteşte Maria.

Gripa a dus în pământ mai mult copii

„În fiecare casă era în zilele alea cel puţin un mort. În special copii“, povestește Aurel. ,,Satul a fost decimat de gripa spaniolă. Bătrânii mei povesteau că se uitau pe geam şi vedeau cum se duc sicriele la cimitir. Murise și un tânăr care era în armată și l-au înmormântat cu muzica armatei. A murit din cauza febrei. Apoi au îngropat-o şi pe fiica lor Valeria, care avea 5 ani. Tot pe strada noastră a mai murit atunci un băieţel de 6 ani, de-al lui Fratu. Era imediat după război, şi nu se găseau nici medicamente. Mamele își frecau pruncii cu oţet să le treacă febra. Dar cei mai mulţi nu scăpau. Pe urmă peste sat lor a venit şi holera, prin ‘35. Şi atunci au murit mulţi oameni, dar nu ca la gripa spaniolă“.

Medicii nu i-au putut salva

Satul avea doctor, îl chema Cristea și terminase medicina la Cluj. Dar omul nu prea avea cum să-i vindece pe cei atinşi de boală, mai spun poveștile. Pe atunci nu se inventase încă nici penicilina și nu se știa de viruși și cum să te lupți cu ei.
Luptătorul anticomunist Ioan Gavrilă Ogoranu, originar din Gura Văii, povestea și el cu ani în urmă că știa de la părinţi că satul lor a fost lovit de gripa spaniolă. „Mulţi săteni au murit. Erau doctorii Cristea şi Giurca pe atunci, dar nu existau medicamente. A venit ca un val şi a trecut repede, dar a lăsat mulţi morţi în urmă“ îşi amintea Ogoranu.

„Imunitatea de turmă”

În 1918, al doilea val de infecţii, mult mai mortal decât primul, a coincis în Spania cu relaxarea restricţiilor de circulaţie. Astfel, iarna a fost martora unui număr tot mai mare de focare de infecţie. „Sfârşitul pandemiei a depins de fiecare ţară în parte: de informaţia şi de pregătirea specialiştilor şi de interesele clasei politice”, spune istoricul Jaume Claret Miranda, conform euronews. Specialiştii sunt de acord asupra faptului că sfârşitul pandemiei a avut loc în 1920, când societatea a reuşit să dezvolte aşa-numita „imunitate de turmă”, chiar dacă virusul nu a dispărut niciodată în totalitate. „Au fost găsite urme ale aceluiaşi virus în alţi viruşi gripali. Gripa spaniolă a continuat să apară, să sufere mutaţii şi să dobândească materialul genetic al altor viruşi”, spune Dr. Benito Almirante, şeful unităţii de boli infecţioase din cadrul spitalului Vall d’Hebron din Barcelona. De exemplu, gripa din 2009 a avut elementele genetice ale unor viruşi anteriori, aşa că oamenii mai în vârstă au fost mai bine protejaţi decât cei tineri. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu gripa spaniolă, cei trecuţi de 30 de ani având şanse mai mari de supravieţuire. Cel mai probabil, situaţia se datorează faptului că generaţia de peste 30 de ani a trecut prin aşa-numita gripă rusească din 1889 şi 1890.

Principala lecţie pe care ne-o predă trecutul

O pandemie se sfârşeşte atunci când nu mai există transmitere incontrolabilă în rândul comunităţii, iar cazurile sunt la un nivel extrem de scăzut, spune Dr. Almirante. „În Europa, suntem aproape să atingem această treaptă deoarece cazurile sunt identificate uşor şi pot fi monitorizate. Dacă situaţia actuală va continua, putem spune că pandemia este ţinută sub control.” În timpul gripei spaniole, nivelul fricii a variat în funcţie de gradul de informaţie disponibil şi de starea de după război a ţărilor afectate. De exemplu, spitalele de campanie din Anglia au rămas deschise mult timp după sfârşitul războiului.
Dar, în final, „cum se întâmplă adesea, când efectul s-a diminuat, oamenii au încetat să îşi mai facă griji”, spune Claret. „Populaţia care a supravieţuit a intrat într-o fază de euforie, inclusiv din punct de vedere economic”, spun surorile Lara Martinez. Principala lecţie pe care ne-o predă trecutul, spune Claret, este că „orice măsură” care a fost descrisă drept „exagerată se va dovedi ulterior insuficientă”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit şi de prietenii tăi!

Comentarii: