* Mama lui Alexandru se roagă pentru viața fiului ei
și pentru o minune care să-i salveze fiul din ghearele morții * Chiar dacă va trebui să ieșim în stradă și să cerșim amîndoi, tot o să adunăm banii pentru operație
În ziua în care a împlinit 18 ani, eu a trebuit să plec din Franța. Nu vă puteți imagina prin ce am trecut. Mi se frîngea inima în mine. Îl lăsam singur printre străini, chiar în ziua cînd ar fi trebuit să-i fiu aproape. Dar nu aveam încotro. Dacă nu m-aș fi întors, îmi pierdeam locul de muncă, iar dacă l-aș fi luat cu mine, riscam enorm. Era în joc viața lui. Și... am plecat, nu am avut de ales, povestește mama lui Alexandru.
Diagnostic confirmat
În urma unei varicele, Alexandru s-a îmbolnăvit de dissinergie vezico-sfincterială. Adică nu mai putea urina fără sondă. Din acel moment a început și lupta. De la un medic la altul, Alexandru a înțeles la un moment dat că se poate vindeca numai în urma unei intervenții chirugicale în străinătate. Dar pentru asta avea nevoie de un set de analize ce puteau fi făcute numai în Franța, unde a plecat pe 23 noiembrie. N-a fost ușor să strîngă banii ca să ajungă acolo. Am strîns banii de la oamenii cu suflet mare. Oameni care au auzit sau au citit povestea fiului meu și ne-au dat șansa să mergem în Franța. Unde, după analize, diagnosticul medicilor din România a fost confirmat. Fiul meu e grav bolnav. Și, de parcă nu era sufientă boala de care suferă, am aflat acolo că băiatul meu are și meningo-encefalită, spune Dana, mama lui Alexandru.
Am dormit
în metrou
Și-a luat copilul și a plecat în Franța, printre străini, la sute de kilometri depărtare de casă. Nu știau ce-i așteaptă acolo, iar banii pe care-i aveau la ei erau destul de puțini. Au aflat în Franța că o zi de internare costă 300 de euro. Nu aveam bani și de internare, și de analize. În prima noapte am dormit în metrou, apoi am mers la biserica ortodoxă, care ne-a ajutat și ne-am găsit o gazdă. Din păcate, analizele pentru care am plecat acolo nu le-am putut face la clinică, ci la niște spitale pentru oameni săraci. Dar nu mai conta. Eu a trebuit să plec chiar în ziua în care Alexandru a împlinit 18 ani. El a rămas acolo și s-a întors peste o săptămînă. Nici măcar nu a găsit loc în autocar, a venit cu o ocazie pînă la Satu Mare, a mai povestit Dana.
Trebuie să-l țin
în viață
De la disperare pînă la neputință, Alexandru a trecut prin toate stările. Medicii francezi au refuzat să-i facă o factură proforma pentru a ști exact care sînt costurile operației. Doar Ministerul Sănătății din România poate solicita un asemena act.
Înainte de ultimele analize s-au terminat și banii, iar specialistul care urmează să-l opereze pe Alexandru i-a transmis că îl așteaptă în februarie cu banii pentru intervenția chirugicală. Asta dacă vezica lui va rezista pînă atunci. Trebuie să-l țin în viață. Asta-i tot ce contează. Trebuie să ajungă și la operație. Nici nu pot să mă gîndesc că fiul meu va păți ceva. Chiar dacă va trebui să ieșim în stradă și să cerșim amîndoi, tot o să adunăm banii. Doamne, te rog, nu mi-l lua pe Alexandru, spune plîngînd mama tînărului.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!