* Michael, un copil crescut prin orfelinate, va fi curînd patiser, o meserie pe care și-a ales-o încă din copilărie * Știți care-i visul meu? Să ajung să lucrez într-o brutărie de-aia faină și să fac o pîine bună pentru oameni
Își pune halatul de bucătar și-și aranjează cu grijă boneta. Azi are chef să trebăluiască prin bucătărie. Aprinde cuptorul. Apoi se îndreaptă către masa de gătit. Toate ingredentele sînt puse la-ndemînă. Făina, drojdia, sarea și apa. Se apucă de frămîntat. Trebuie să-i iasă bine pîinea. Doar a învățat asta la școală. Dacă o să mai aibă vreme, va face și o ciorbă de orez, așa cum știe el. După ce ai frămîntat bine, faci așa. Cu o mînă ții și cu cealaltă răsucești. Trebuie să dai o formă la pîine, explică sfătos Michael. Apoi își continuă frămîntatul și se lasă cuprins de gîndurile lui. Se apropie Sărbătorile și vrea să prepare ceva special. Cine știe, poate anul asta va veni și mama să guste din bunătățile pregătite de el. Nu-i pasă că asistenții sociali i-au tot spus că i-au căutat mama și că, de mai bine de zece ani, nimeni nu mai știe nimic de ea. Lui i-a rămas totuși speranța.
Pasiune din copilărie
Michael e acum un adolescent ca oricare altul. Dar cu o mare pasiune. Pe care și-a descoperit-o în copilărie și pe care și-a păstrat-o neștirbită de-a lungul timpului. Chiar dacă, lăsat de mic în grija statului, a fost plimbat mereu dintr-un loc în altul. De la un centru de plasament din Siret, la Brădet și apoi, de cîțiva ani buni, la Codlea. L-a preocupat dintotdeauna același lucru: gastronomia. Nici nu știa să vorbească bine, dar pregătea sarmale și salată boeuf cu o îndemînare de invidiat. Și și-a urmat visul. După ce a terminat clasa a opta și-a continuat studiile într-o școală de arte și meserii, la specializarea cofetar-patiser. Visează să ajungă un brutar renumit. Și crede că nimic nu-l va împiedica să facă ceea ce i-a plăcut de cînd se știe.
Sarmale
a la Michael
Se apropiau Sărbătorile de Iarnă, în urmă cu aproape patru ani, cînd Michael a fost adus de la Siret în centrul de plasament Casa prieteniei din Codlea. Din clipa în care a pășit în centru, a reușit să molipsească pe toată lumea cu entuziasmul său. Deschis la vorbă, vesel, dar, mai ales, gata oricînd să gătească ceva bun, Michael a devenit repede o mică vedetă a centrului din Codlea. Stătea bucuros de povești cu oricine. A stat de vorbă atunci și cu reporterul Monitorul. Și i-a explicat pe îndelete că, de Sărbători, în primul rînd, trebuie să faci niște sarmale. Așa am auzit eu că se mănîncă de Crăciun. Ca să le pregătești așa cum trebuie, ai nevoie de carne din aceea mărunțită, de niște orez, apă, bulion din roșii, nu orice bulion, și varză. Cea mai importantă e varza care trebuie tăiată așa, în foițe, dar să o speli înainte, altfel faci hepatită. Apoi urmează munca. Le amesteci pe toate și faci niște grămăjoare pe care le pui în varză. Răsucești ușor, le pui la fiert și... gata cu sarmalele! Mai poți să faci și niște salată de boeuf, dar e mai greu, trebuie să amesteci mai multe lucruri în castron. Dacă vreți, facem aici în centru, ca să vedeți cum se face și să tineți minte!, explica acum patru ani Michael.
Vreau să fac o pîine bună pentru oameni
Anii au trecut, dar Michael nu și-a uitat visul. A ajuns elev, acum în ultimul an, la Școala de Arte și Meserii, la specializarea cofetar- patiser. Și îi place la nebunie ceea ce face. Sînt mare acum și știu și eu să fac una-alta. Cînd m-am dus la școala asta eram conștient că trebuie să știu și eu o meserie. Și ce altă școală să urmez decît cea care îmi place. Știți care-i visul meu? Să ajung să lucrez într-o brutărie de-aia faină și să fac o pîine bună pentru oameni. Că am rețete. Ei, și la cofetărie e frumos, dar parcă mai mult mi-ar plăcea mie să lucrez la Brașov, la brutărie Nu mai e mult și termin școala și vă spun eu cum m-am descurcat, spune băiatul.
Pîine groasă cu apă
Amintirile adolescentului despre copilărie sînt destul de vagi. Își aduce aminte însă perfect că a stat mai mulți ani într-un centru din Siret. A, nu acolo am învățat eu să gătesc. De unde? Dacă ei ne dădeau pîine groasă cu apă. La Brădet am gătit prima dată. Era fain să stai prin bucătărie și să înveți una- alta că doar atîtea mîncăruri sînt pe lumea asta, mărturisește Michael. Băiatul trece repede peste povestea de la Siret. Parcă nu vrea să-și aducă aminte nimic de-acolo. Pentru el contează cum o duce acum și mai ales cum îi vor deveni realitate planurile de viitor pe care și le-a făcut. Vrea mai întîi să se știe cu un loc de muncă. Apoi se va gîndi poate și la însurătoare.
Departe de familie
Nu-și aduce aminte să fi stat vreodată alături de părinții lui sub bradul împodobit în timp ce despacheta cadourile de la Moș Crăciun, sau să fi trăit senimentul de bucurie pe care ți-l dă familia adunată în ziua de Crăciun în jurul mesei încărcate de bunătăți. De cînd se știe a fost în grija statului și a locuit doar prin centre de plasament. Nu se plînge, chiar dacă au fost momente cînd și-ar fi dorit mai mult decît orice altceva mîngîierea celei care l-a adus pe lume. În ultimii patru ani s-a tot gîndit la părinții săi. Iar dacă atunci cînd era mai mic spunea nu știu nimic de ei, nici nu-mi aduc aminte cum arătau. Cred că erau aceia care îmi aduceau pîinea în casa de copii, dar eram mulți acolo, iar oamenii aceia ne îngrijeau pe toți, acum vrea să-și întîlnească mama. Știe că e pe undeva, iar mai devreme sau mai tîrziu e sigur că o va găsi.
Trebuie s-o
întîlnesc într-o zi
În ultimul timp, Michael vorbește din ce în ce mai des despre mama lui. N-o cunoaște. Era prea mic să-și aducă aminte cine l-a lăsat la centrul din Siret. Dar s-a gîndit c-o fi avut ea un motiv să-l dea în grija statului. Și e gata s-o înțeleagă. Și s-o ierte. Cine știe, poate mama n-a avut condiții sau așa ceva. Poate n-a putut să aibă grijă de mine. Dar vreau, vreau neapărat s-o cunosc. Trebuie s-o întîlnesc într-o bună zi. Doar e mama mea, nu? Nu vedeți și ce nume am? Cred că-i din America. Cum i-o fi mamei? Cum trăiește ea? Am frați, am surori?. Michael își acoperă fața cu palmele. Nu plînge, e prea mare să-și arate durerea în fața cuiva.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!