Ajunul Bobotezei, zi de post negru

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: M.Ex., 05.01.2018

• Astăzi e zi de post, iar cine reuşeşte să nu mănînce nimic în ajunul Bobotezei va fi sănătos şi norocos tot anul l În această zi nu ai voie să te cerţi şi nici să dai nimic cu împrumut
Sărbătorile de iarnă se încheie cu trei zile de sărbătoare. Astăzi, 5 ianuarie, e Ajunul Bobotezei, zi de post negru, sîmbătă, 6 ianuarie, e Boboteaza, iar duminică, 7 ianuarie, îl prăznuim pe Sf. Ioan.
Din bătrîni se spune că cine reuşeşte să nu mănînce nimic în ziua de ajun al Bobotezei va fi sănătos şi norocos tot anul. De obicei, Ajunul Bobotezei este cea mai geroasă zi a anului. Se zice că în această noapte viitorul poate fi citit în oglindă. În unele sate din Ardeal, dar şi în Bucovina, se colindă. Tot acum, se fac şi se prind farmecele şi descîntecele, se află ursitul, se fac prorociri ale timpului şi belşugului din noul an.

Masa cu 12 feluri de bucate

Canoanele Bisericii învaţă că în Ajunul Bobotezei se ajunează total, iar a doua zi se ia agheasma pe nemîncate. Pe vremuri, la ţară, în ajunul Bobotezei se pregătea o masă asemănătoare cu masa din ajunul Crăciunului. Pe masa din „camera de curat“ se aşternea o faţă de masă, aleasă special pentru acest moment, iar sub faţa de masă se punea fîn sau otavă, iar pe fiecare colţ cîte un bulgăre de sare. Deasupra, se aşezau douăsprezece feluri de mîncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale de post, găluşte de cartofi, borş de fasole albă în care se fierb colţunaşi mici, umpluţi cu ciuperci, ce au colţurile lipite în formă de urechiuşe, borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac sau alte dulciuri de post. Pînă la sosirea preotului cu Iordanul, nimeni nu se atingea de mîncare, iar imediat după sfinţirea mesei parte din bucate erau adăugate în hrana animalelor pentru „a fi protejate de boli şi pentru a fi bune de prăsilă“.

Ziua descîntecelor

Ajunul Bobotezei era şi un moment favorabil farmecelor, descîntecelor şi altor practici magice. Dimineaţa, înainte de aprinderea focului, se strîngeau cenuşa din sobă şi gunoiul din casă pentru a fi păstrate pînă în primăvară, cînd se presărau pe straturile cu legume „pentru a le face rodnice şi a le proteja de gujulii“. Se credea că dacă, în dimineaţa ajunului de Bobotează, pomii erau încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sînt ascunse comorile. În ajunul Bobotezei erau interzise certurile în casă şi nu se dădea nimic cu împrumut, nici măcar jăratic din focul din vatră. Tot în seara de ajun se săvîrşeau practici de aflare a duratei vieţii. Înainte de culcare, se luau cărbuni din vatră şi se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea că primul care va muri din familie va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede. Tradiţia mai spune că fetele de măritat e bine să ceară preotului care vine cu Botezul puţin busuioc pe care îl vor folosi apoi la unele practici de atras iubirea flacăilor.

Apa făcătoare de minuni

Agheasma Mare se face numai o dată pe an, Agheasma Mică, oricînd este nevoie. Numai preotul are harul de a transforma apa obişnuită în apă sfinţită. Ea are puteri tămăduitoare asupra bolnavilor. În fiecare dimineaţă, credincioşii trebuie să bea din apa sfinţită, pe nemîncate, vreme de opt zile, pînă la 14 ianuarie - odovania praznicului. Trebuie rostită şi o rugăciune. Agheasma Mare se păstrează în casă, putînd fi consumată la necaz, în posturi şi la marile sărbători ortodoxe. Se spune că mulţi bolnavi care s-au stropit sau au băut Agheasmă Mare
s-au tămăduit.

„Acesta este Fiul Meu cel iubit“

De Bobotează are loc prima Teofanie, adică arătarea Sfintei Treimi, de la venirea în lume, ca om, a Fiului lui Dumnezeu. În acea clipă, cerurile s-au deschis, Duhul Sfînt în chip de porumbel a stat deasupra Mîntuitorului, iar glasul Tatălui Ceresc s-a auzit zicînd: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit“, iar Fiul primeşte botezul pocăinţei de la Ioan, în Iordan. Sărbătorirea Botezului Domnului se mai numeşte, după un termen grecesc, şi Epifanie, adică „Arătarea Domnului“. Se zice că în această zi, o dată cu sfinţirea apei de către preot, sînt sfinţite toate apele pămîntului. De aceea, femeile nu spală rufe în următoarele opt zile, pînă la sfîrşitul praznicului. Sărbătoarea Botezului Domnului (sau Iordanul) este urmată de ziua cinstirii lui Ioan Botezătorul.

Rugăciune pentru Sfîntul Ioan

Doamne, îţi mulţumim pentru Ioan Botezătorul, mesagerul trimis de tine pentru a vesti venirea Mesiei. Ajută-ne să îi pregătim calea, acum cînd El vrea să intre în vieţile noastre. Să îndepărtăm munţii de mîndrie şi prejudecată, să facem drepte prin pocăinţă căile întortocheate de necinste şi minciună. Pentru că Cel ce vine să îşi facă sălaş în noi este Mielul lui Dumnezeu. El vine să ne ia păcatele şi să ne facă tabernacole ale prezenţei Sale în lume. Amin.

Tradiţii şi superstiţii în Ajun de Bobotează

• Cine va strănuta în ziua de Ajun de Bobotează va fi norocos în anul ce urmează
• Dacă în Ajunul Bobotezei e brumă pe pomi, vor fi poame multe
• Dacă în Ajun de Bobotează picură din streaşină atunci va fi o vară ploioasă
• Dacă Ajunul Bobotezei este unul ploios, atunci va fi un an ploios
• În direcţia în care va stropi preotul cu busuiocul muiat în ageasmă, de acolo vor veni ploile de peste an
• Dacă în Ajunul Bobotezei, cînd preotul umblă cu „Iordanul“ prin sate, îi va scîrţi zăpada sub picioare, atunci va fi un an bogat şi rodnic.
• Ajunul Bobotezei este o zi prielnică şi obiceiurilor păgîne: farmece, descîntece, magii albe şi negre
• Se spune că celor care postesc de Ajunul Bobotezei le merge bine tot anul
• Conform unor tradiţii populare, de Ajun preotul nu trebuie apărat de cîini, pentru că e rău de moarte
• De Ajun nu sînt admise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut, nici măcar jăratec.
• În Ajunul Bobotezei, în ziua de Bobotează, De Sfîntul Ioan Botezătorul şi opt zile după aceea, nu se spală rufe, pentru că apele sînt sfinţite.
• Superstiţia cel mai des întîlnită este cea care spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inel un fir roşu de mătase şi un fir de busuioc, pe care le pun sub pernă. Băiatul pe care-l vor visa va fi cel cu care se vor căsători.
• Se crede că fetele care cad pe gheaţă în Ajun de Bobotează să mărită în acel an

Ce trebuie să ştiţi despre Aghiasma Mare

• Aghiasma Mare este apa sfîntă pe care orice creştin trebuie să o aibă în casă şi să o bea. O parte din ea se păstrează în biserică, într-un vas numit şi aghiasmatar, şi e folosită de preot la o mulţime de slujbe. Cu această apă sfinţită se stropesc persoanele şi lucrurile. Se întrebuinţează, de pildă la botezul copiilor, la rugăciunea pentru durerea de cap, la rînduiala de curăţire a fîntînii spurcate, la binecuvîntarea începerii semănăturilor, la vasul cel spurcat, la ţarinele (holdele), viile şi grădinile bîntuite de lăcuste şi gîndaci, la Sfinţirea crucii şi a troiţei, a clopotului, a vaselor şi veşmintelor bisericeşti.
• Aghiasma Mare se foloseşte de asemenea la Sfinţirea bisericii şi a antimiselor, a Sfîntului Mir şi a altora. Fiecare creştin sau fiecare casă trebuie să ia din Aghiasma de la Bobotează şi să o păstreze într-un vas curat şi la loc de cinste. Se gustă din ea pe nemîncate şi cu multă cuviinţă în zilele de ajunare şi de post, sau în zilele de sărbători mari, după ce venim de la biserică, mai ales cînd nu ne împărtăşim. Se obişnuieşte ca credincioşii să bea din Aghiasma mare timp de 8 (opt) zile în şir, începînd din ajunul Bobotezei, pînă la încheierea praznicului, adică pînă la 13 ianuarie. După aceea, ea se poate lua numai după Spovedanie. Îndeosebi cei opriţi de la împărtăşire se pot mîngîia luînd aghiasmă şi apoi anaforă. Cînd ne împărtăşim, Aghiasma se ia după împărtăşire, fiind mai mică decît Sfânta împărtăşanie, iar cînd luăm anaforă, Aghiasmă se ia înainte de aceasta, fiind mai mare ca anafora.
• Putem stropi cu Aghiasmă casa, curtea şi grădina, vitele şi chiar ogoarele şi livezile noastre, pentru a le feri de rele. În caz de boală, putem, de asemenea, să gustăm din ea cu credinţă. Căci apa aceasta, avînd într-însadarul şi puterea dumnezeiască a Sfîntului Duh, a făcut adesea multe minuni, însănătoşind bolnavi, tămăduind răni, apărînd de rele, de necazuri şi de primejdii. Cuvîntul „aghiasmă“ provine din grecescul „to aghiasma“ şi însemna „sfinţire“. În popor, prin aghiasmă se înţelege atît apă sfinţită, cît şi slujba propriu-zisă de sfinţire a acesteia.

ďż˝n lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteďż˝i prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacďż˝ precizaďż˝i sursa ďż˝i dacďż˝ inseraďż˝i vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: