Pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă Română sărbătorește ridicarea la cer a Sfîntului Mare Proroc Ilie Tesviteanul, cel care a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide și închide cerurile
Ziua de 20 iulie, ziua de cinstire a Sfîntului Mare Proroc Ilie Tesviteanul, este numită și Sîntilie. În calendarul popular, ea marchează miezul verii pastorale, cînd ciobanii separă oile, iar pe munți se organizează vestitele Nedei și Sîntilii. Ca personaj profan, Sîntilie apare în tradițiile populare ca soldat, vînător, agricultor, crescător de animale, negustor de vite. Fiind ispitit și înșelat de drac, Sîntilie își omoară unul sau mai mulți membri ai familiei. Păcatele sînt ispășite de Sîntilie în diferite moduri. Scenariul ritual specific acestei zile conține descîntece pentru prevenirea sau îndepărtarea vijeliilor, grindinei și ploilor torențiale. Unul dintre cei mai importanți prooroci din Vechiul Testament, Sf. Ilie este celebrat ca un mare făcător de minuni și aducător de ploi în vreme de secetă. Sfîntul și marele Proroc Ilie era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia în cetatea Tesve din Galaad (Israel), situată dincolo de Iordan. De aici și numele prorocului - Ilie Tesviteanul.
De regulă, în ziua de Sfîntul Ilie nu plouă. Însă, ori plouă mult și înspăimîntător înainte, ori după această zi. De ce se întîmplă așa ne spune o legendă. Sfîntul Ilie este foarte bătrîn și, ca orice bătrîn, moțăie mai mereu. Știind că se apropie ziua lui și că trebuie să le amintească oamenilor de biciul său înfricoșător, cînd se trezește îl întreabă pe Dumnezeu cît mai este. Dumnezeu, cunoscîndu-i planurile și dorința de a-i pedepsi aspru pe oameni pentru nelegiuirile lor, îl sfătuiește să doarmă fără grijă că mai este timp mult pînă la ziua lui. Sfîntul trimite spre pămînt ceva ploi cu tunete, fulgere și trăsnete ca pe un semnal a ceea ce urmează să se întîmple de ziua lui, și adoarme iar. Cînd se trezește, din nou îl întreabă pe Dumnezeu cît mai este pînă la ziua lui și află surprins și cu mare supărare că... a fost. Furios că i-a trecut ziua și diavolii și oamenii răi au scapat din nou nepedepsiți de biciul lui de foc, Ilie se înfurie și trimite spre pămînt fulgere, trăsnete și ploi care bagă frica în tot ce sulfă.
Credințe și tradiții populare
În dimineața acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streșini sau în cămări. Tot acum se culegeau și plantele întrebuințate la vrăji și farmece.
În această zi, merele (fructele lui Sînt-Ilie) se duc la biserica pentru a fi sfințite, crezîndu-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.
De Sfîntul Ilie, românii își aminteau și de sufletele morților, în special de sufletele copiilor morți. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau că să dea de pomană merele căzute. Astfel, se consideră că morții se veselesc.
În popor s-a păstrat credința că, dacă plouă și tună de Sîntilie, merele și alunele vor fi viermănoase.
Protectorul aviatorilor
Sărbătoarea proorocului Ilie Tesviteanul este și Ziua Aviației române, acest sfînt fiind considerat, începînd cu anul 1913, ocrotitorul și patronul aviatorilor. Acest fapt se datorează felului în care s-a săvîrșit din viață, fiind purtat în văzduh pe un car de foc.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!