Înălțarea Domnului sau Ispasul se sărbătorește în fiecare an la 40 de zile de la Paște, de fiecare dată joia, și reprezintă ultimul eveniment din viața pămîntească a lui Iisus Hristos
Creștinii ortodocși prăznuiesc astăzi, la 40 de zile după Înviere, Înălțarea Domnului, sărbătoare care poartă în popor și numele de Ispas. Este și ziua Eroilor în Biserica Ortodoxă Română și un prilej de pomenire a morților, de această sărbătoare fiind legate mai multe superstiții și obiceiuri populare. Potrivit cărții biblice Faptele Apostolilor, Mîntuitorul Iisus Hristos, după Înviere, s-a arătat ucenicilor, timp de 40 de zile, după care, în prezența lor, s-a înălțat la cer. În acel moment, Hristos și-a profețit revenirea și i-a încredințat pe apostoli că îl va trimite pe Duhul Sfînt prevestind astfel Rusaliile, cînd Sfîntul Duh s-a pogorît asupra apostolilor, înzestrîndu-i cu cunoașterea limbilor străine, pentru a propovădui cuvîntul Domnului. Rusaliile se sărbătoresc la 50 de zile de la Paști, numai duminica.
Potrivit tradiției, locul de pe care Mîntuitorul Hristos s-a înălțat la cer este situat la Ierusalim pe Muntele Măslinilor. Micuța capela rotundă de acolo păstrează încă o piatră imprimată cu urma piciorului lui Hristos. Capela Înălțării Domnului este un loc de închinăciune atît pentru creștini, cît și pentru musulmani.
Moșii de Ispas
Sărbătoarea Înălțării este o zi de împăcare, de reconciliere cu rudele și prietenii în comunitatea în care au domnit resentimentele. În familia care respectă aceste tradiții va domina veselia, iar necazurile și ghinioanele se vor îndepărta de gospodăria respectivă. În această zi, salutul credincioșilor este: Hristos s-a înalțat! , iar răspunsul este Adevărat s-a înălțat!.
Înălțarea este celebrată atît în Răsărit, cît și în Apus, la 40 de zile după Paști, întotdeauna într-o zi de joi. La noi, de Înălțare, în anumite zone ale țării se țin Moșii de Ispas, iar casele și mormintele sînt împodobite cu crengi de paltin și la ferestre se pun frunze de leuștean. Se fac pomeni pentru morți, împărțindu-se mai ales pîine caldă, brînză, ceapă verde și rachiu. Sînt marcate vitele și se taie mieii. Ziua Înălțării este ultima zi în care se mai pot roșii ouă și în care se mai folosește salutul pascal Hristos a înviat! Adevărat a înviat!, dar mai ales în forma adaptată: Hristos S-a înălțat! Adevărat S-a înălțat!.
Înălțarea de pe Muntele Măslinilor
Sfintele Evanghelii descriu simplu evenimentul Înălțării Domnului. Iisus i-a adunat pe ucenicii săi în Betania, pe vîrful unui munte numit al Măslinilor. Timp de 40 de zile, de la Sfintele Paști, Iisus se arătase de mai multe ori Apostolilor Săi și îi convinsese de realitatea Învierii Sale. Acum i-a încredințat că El este cu adevărat, cerîndu-le să verifice cu simțurile, că nu văd o nălucă și mîncînd o bucată de pește fript și o parte dintr-un fagure de miere (Lc. 24, 42) și adăugînd: Și iată Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi, însă, ședeți în cetatea Ierusalimului, pînă ce vă veți îmbrăca cu putere de sus (v. 49). Acestea zicînd, Domnul s-a înălțat la ceruri, ținînd mîinile întinse peste ei, ca o ultimă binecuvîntare, iar un nor venind L-a ascuns de ochii lor.
Astăzi este și Ispasul
În popor, sărbătoarea Înălțării Domnului se mai numește și Ispas, după numele martorului ascuns, nevăzut al Înălțării. Tradiția spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut și uimit, și mai apoi a povestit alor săi cele întîmplate. Ispas era un om vesel și de aceea credincioșii caută și ei să fie veseli în această zi. De Ispas abundă obiceiurile legate de cultul morților: pomenile, curățirea și împodobirea mormintelor cu flori, pomenirea morților. De Ispas se crede că sufletele unor morți se pot rătăci în drumul lor spre cer, devenind strigoi pe pămînt, care provoacă rele oamenilor și animalelor. De aceea, în noaptea de Ispas, se săvîrșesc numeroase obiceiuri și practici magice de apărare: se culeg frunze și ramuri de alun, nuc, paltin și se duc la sfințit, se lovesc vitele și oamenii cu leuștean, se sună din buciume pentru a nu se prinde farmecele și a nu se apropia relele, se duc ofrande bogate pentru îmbunarea spiritelor morților ș.a.
Paștele Cailor
Tot în ziua de Înălțare, în popor se spune că este și Paștele Cailor sau Joia iepelor. Conform unei legende populare, la nașterea lui Iisus în grajdurile lui Crăciun, boii au fost blînzi și liniștiți, dar caii și-au cam dat în petic. Atunci, Maica Domnului ar fi lasat să nu fie sătui decît în ziua de Ispas sau Înălțare, adică în joia din săptămîna a șasea de după Paști.
Obiceiuri de Ispas
Nu trebuie să ne certăm cu nimeni în ziua praznicului și nu trebuie să încurajăm resentimentele. Dacă respectăm această datină, dușmanii nu vor avea putere asupra noastră și vom fi mai sănătoși tot anul
Se poartă foi de nuc la brîu, pentru că și Hristos și-a pus cînd s-a înălțat.
Se crede că cine moare de Ispas ajunge în Rai
În ziua de Ispas nu se dă foc și sare din casă; foc, pentru că tot anul vei avea huit, vor avea oamenii inimă rea în casă ca focul; și sare nu se dă, pentru că vacile nu vor avea smîntînă.
În ziua de Înălțarea Domnului, femeile care au în familie morți împart azime calde, lapte dulce fiert cu pasat, ceapă verde și rachiu pentru sufletele morților, crezîndu-se că în acea zi se înalță sufletele lor la cer și să aibă merinde de drum.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!