Creștinii ortodocși merg astăzi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Agheasma Mică
În fiecare an, în Vinerea Luminată, prima vineri după Paști, Biserica Ortodoxă sărbătorește Izvorul Tămăduirii. Sărbătoarea care este închinată Maicii Domnului nu are dată fixă, ci este trecută în calendar în vinerea din Săptămîna Luminată, prima după Sfintele Paști. Slujba de Izvorul Tămăduirii adună mii de oameni de toate vîrstele, credincioși care vin să ia apă sfințită, despre care se spune că ar tămădui orice boală, dacă este folosită cu credință.
O sărbătoare cu vechime
Izvorul Tămăduirii, această mare sărbătoare a creștinătății ortodoxe, are o istorie veche de 1.500 de ani, avîndu-și originea în perioada domniei împăratului bizantin Leon cel Mare. Pe cînd încă nu era pe tronul Bizanțului, Leon a întîlnit un orb pe care l-a luat de mînă spre a-l călăuzi. Acest bătrîn însă era un om luminat de Dumnezeu și neîncetat predica creștinilor că în pădurile imperiale sînt izvoare și lacuri ce sînt ocrotite de Maica Domnului, apărătoarea sihaștrilor din acele locuri. Tradiția spune că cei doi, afundați în discuțiile lor teologice despre marele praznic al Învierii Domnului, s-au rătăcit în acele sălbatice împrejurimi împădurite. Bătrînul i-a cerut lui Leon apă de băut, dar negăsind, s-a întristat. Atunci, un glas de sus i-a spus: Nu este nevoie să te ostenești Leon, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone împărate, mai adînc în pădurea acesta! Și luînd cu mîinile apă tulbure potolește setea orbului și apoi udă cu ea ochii cei nevăzători și se va cunoaște de îndată cine sînt Eu. Minunea s-a petrecut în clipa în care Leon a făcut întocmai cum i s-a relevat de sus, și a descoperit într-o poiană un izvor miraculos cu apă dumnezeiască.
Maica Domnului, ești aici! Te-am găsit!
După ce și-au potolit setea, Leon i-a atins cu apă ochii orbului, care și-a recăpătat lumina. Maica Domnului, ești aici! Te-am găsit!, a strigat bătrînul cu lacrimi în ochi. Copleșit de minune, Leon a căzut în genunchi și a rostit: Am văzut lumina cea adevărată, pe Maica Preacurată... Aici este Izvorul Tămăduirii... fîntîna dătătoare de sănătate. Bătrînul înțelept i-a prezis lui Leon că, nu după multă vreme, va ajunge împărat. Prima grijă a noului împărat a fost să ridice o biserică în cinstea Maicii Domnului, lîngă izvorul dătător de tămăduiri, cu apă miraculoasă. Biserica ridicată de Leon se vede și azi la Istanbul, numele nou al vechii cetăți a Constantinopolului. Puțin mai tîrziu, spune legenda, chiar împăratul Justinian (527-565), împăratul cel mare al Bizanțului, care suferea de o boală grea, a dobîndit vindecare de la izvor. Mulțumind pentru aceasta Fecioarei Maria, el a ridicat o biserică și mai mare. Biserica zidită de împăratul Justinian a fost distrusă în anul 1453, de turci. Izvorul tămăduirii din timpul lui Leon se păstrează și în zilele noastre. Credincioșii care merg la Istanbul se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcție este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul ei se află un paraclis din secolul al V-lea, unde există izvorul cu apa tămăduitoare din trecut.
De Izvorul Tămăduirii se sfințesc apele
Creștinii ortodocși merg azi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Aghiasma Mică. Termenul aghiasmă vine de la cuvîntul grecesc aghiasmos, care își are originea în cuvîntul aghios (sfînt). Aghiasmos se poate traduce și ca slujbă de sfințire, dar și ca apă sfințită. Astfel, atunci cînd spunem voi face o aghiasmă, înțelegem slujba, iar cînd spunem voi bea un pic de aghiasmă, ne referim la apa sfințită. În vorbirea populară, aghiasmei i se mai spune și aiasmă. Cuvîntul aiasmă vine de la iazmă. În DEX, cuvîntul iazmă, iezme, cu sensul de arătare urîtă și rea, nălucă, vedenie, este indicat cu etimologie necunoscută. În sprijinul acestui punct de vedere s-a oferit următoare explicație: atunci cînd preotul sfințește apa, la sfîrșit, cîntă troparul Mîntuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvîntează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta păzește pe poporul Tău. Cînd se cîntă troparul, preotul stropește pe credincioși în cele patru puncte cardinale cu apa sfințită, spre alungarea celui potrivnic, adică a celui rău, a celui urît, care este nălucă, vedenie rea, satana. De la acțiunea stropirii cu apa sfințită și rostirea cîntării ei, s-a reținut în popor scopul urmărit prin aiasma - aiazma - iazma, de a alunga arătarea urîtă și rea, adică duhul cel rău, satana.
Ce nu este bine să faci în această zi
Azi, de Izvorul Tămăduirii, nu ai voie să speli, să calci rufe sau să croiești un lucru de îmbrăcăminte, pentru că acesta nu-ți va fi de folos și nici nu va fi terminat niciodată. Din bătrîni se spune că acela care lucra în această zi era lovit de o boală din care nu își mai revenea pînă la moarte, iar cine respectă acest obicei, va avea un loc asigurat în Rai. În această zi, la biserici se oficiază slujba de sfințire a apei, sau Agheasma Mică, pe care oamenii o beau dimineața, pentru întărire trupească și sufletească. Pentru a avea un an bogat, gospodarii stropesc cu apă sfințită azi grădinile și livezile ca să fie ferite de grindină. Mulți creștini merg astăzi la mormintele celor dragi pentru a da de pomană. În unele părți,
preoții fac și botezarea caselor credincioșilor cu apă sfințită.
Sărbătoare la Mănăstirea Sîmbăta de Sus de lîngă Făgăraș
Mănăstirea Sîmbăta de Sus are hramul Izvorul Tămăduirii, care este una dintre cele mai mari sărbători creștine ale Ardealului. Acolo unde astăzi se înalță Mănăstirea Sîmbăta a fost mai întîi izvorul. Cu mult mai vechi și decît biserica, și decît mănăstirea. Izvorul a fost găsit de oameni acum 500 de ani într-o poiană. De cum l-au găsit, au început tămăduirile, multe miraculoase, pentru cei ce i-au băut apa. Și i s-a spus Izvorul Tămăduirii. Abia 100 de ani mai tîrziu, uimit de puterile apei, Constantin Brîncoveanu a ridicat aici, în 1696, o splendidă bisericuță în piatră și o mănăstire. A adus de peste munți călugări și dascăli și a făcut o școală de grămătici, alta de zugravi și o tiparniță, pe moșia lui din Făgăraș, unde își ridicase și un palat.
Izvorul Tămăduirii în iconografie
În icoana sărbătorii Izvorul Tămăduirii, Maica Domnului și Hristos se află într-un bazin asemănător cu o cristelniță, vasul în care primim Taina Botezului. Fecioara Maria este reprezentată cu mîinile înălțate, semn al rugăciunii, iar Mîntuitorul binecuvîntînd cu ambele mîini, ca răspuns al rugăciunilor maicii Sale. Din bazin izvorăște apa care are darul tămăduirii bolilor sufletești și trupești. Această icoană exprimă ideea că Fecioara L-a născut pe Hristos, Care este Dătătorul apei vii a Duhului. De altfel, însuși Hristos i-a spus femeii samarinence: De ai fi știut darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce zice ție: dă-mi să beau, tu ai fi cerut de la Dînsul și ți-ar fi dat ție apa vie (În. 4, 10; În. 7, 38).
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!