Ziua Crucii

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: M.E., 14.09.2005

• Astăzi se ţine post, pentru că praznicul Înălţării Sfintei Cruci ne aduce aminte de Patimile şi de Moartea Mîntuitorului Hristos

Credincioşii ortodocşi, greco-catolici şi romano-catolici prăznuiesc astăzi Înălţarea Sfintei Cruci. Este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor şi, în orice zi ar cădea, este praznic şi post. Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a fost instituită în urma a două mari evenimente: aflarea crucii pe care a fost răstignit Hristos şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, şi aducerea crucii de la perşi în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius. Acesta a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor, la 14 septembrie 630.

Crucea pe care a fost răstignit Iisus, aflată printr-o minune

Primul mare împărat creştin, Constantin cel Mare, trăia cu dorinţa de a afla crucea pe care fusese răstignit Mîntuitorul, pentru aceasta el trimiţînd-o la Ierusalim pe mama sa, împărăteasa Elena. În decursul timpului, peste locul unde se spunea că se află îngropată crucea, fusese construit un templu păgîn. După dărîmarea acestuia, au fost găsite trei cruci, iar alături de ele o inscripţie pe care scria „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor“. Neştiindu-se însă care este crucea pe care fusese răstignit Hristos, a fost adusă o femeie bolnavă, pe moarte, care la atingerea uneia dintre cele trei cruci s-a însănătoşit. Astfel, printr-o minune, a fost aflată crucea pe care fusese răstignit Hristos. Constantin cel Mare a zidit în acel loc o biserică, Biserica Învierii Domnului, sfinţită la 13 septembrie 335. A doua zi, la 14 septembrie, episcopul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou, de pe amvonul bisericii, sfîntul lemn al Crucii Răstignirii, pentru ca toţi cei de faţă să-l vadă.

Sfînta Cruce adusă înapoi de la perşi

Cea de-a doua întîmplare care a făcut ca această sărbătoare să se generalizeze a fost aducerea Sfintei Cruci de la perşi. În anul 611, aceştia au intrat în Ierusalim, au distrus Biserica Învierii şi au furat crucea pe care fusese răstignit Hristos. Cîţiva ani mai tîrziu, în 629, împăratul Heraclius a înfrînt armatele perşilor şi i-a alungat din Ierusalim. Crucea a fost recuperată şi adusă de însuşi împăratul, care, la 14 septembrie 630, a aşezat-o în aceeaşi biserică. În 634, Sfînta Cruce a fost dusă în procesiune solemnă de la Ierusalim la Constantinopol. Procesiunea s-a păstrat pînă în ziua de astăzi în rînduiala slujbei din ziua de 14 septembrie. Spre deosebire de alte praznice împărăteşti, Înălţarea Sfintei Cruci se marchează cu post, pentru că ne aduce aminte de Patimile şi de Moartea Mîntuitorului Hristos.

Astăzi, pămîntul „se închide“

Potrivit tradiţiei populare, de Ziua Crucii, pamîntul „se închide“ pentru plante, insecte şi reptile, adică toate gîngăniile şi şerpii intră în pămînt unde iernează pînă la Alexii (17 martie). Şerpilor care au muşcat oameni nu li se permite acest adăpost, astfel ei vor putea fi ucişi în această zi pentru a li se şterge păcatul. Nu se taie lemne pentru ca să nu intre şarpe în casă. Este şi ultima zi în care se culeg buruieni de leac pentru că „pămîntul se usucă“, plantele rămase sînt considerate necurate. În sudul ţării, unde sărbătoarea se numeşte Cîrstovul Viilor, se începe culesul viilor şi se bat nucii. La cules se lasă păsărilor ultimul buştean al viei considerat „strugurele lui Dumnezeu“. Tot astăzi se pomenesc morţii şi se împart alimente şi vase de ceramică.

Ce se spune în popor despre această zi

• Crucea e arma cea mai puternică a Domnului Hristos şi a omului. Prin cruce s-a sfinţit, s-a blagoslovit pămîntul; prin crucea ferestrei s-a sfinţit casa, prin cruce se sfinţeşte în fiecare zi omul, făcîndu-şi semnul ei, şi tot crucea ajută la orice împrejurare.
• Cînd pe om îl apucă o spaimă, scapă numaidecît dacă îşi aduce aminte în ce zi a săptămînii a fost în anul acela Ziua Crucii
• De Ziua Crucii nu se mănîncă nimic ce are cruce: usturoi, nucă, peşte (că are cruce în cap), întocmai precum şi de Sf. Ioan nu se mănîncă nimic ce are cap.
• Astăzi se fac pomeni în ulcele noi, pline cu apă curată, miere sau mied, împodobite pe la gură cu fir roşu şi acoperite pe deasupra cu un colăcel sau un covrig şi o lumînare. Acestea se trimit mai ales la casele de copii.
• Înălţarea Sfintei Cruci se ţine, căci îţi vei găsi uşor leacul cînd te vei îmbolnăvi
• Dacă mai tună după Ziua Crucii, toamna va fi lungă.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: