Ziua Sfîntului Nicolae anunță începutul sărbătorilor de iarnă, luna colindelor și a darurilor făcute din suflet
Copiii cuminți s-au trezit în această dimineață cu ghetuțele pline de dulciuri și jucării. Mulți au primit și tradiționalele bețișoare colorate, așa, ca să le amintească de zilele în care au fost cam obraznici. Sfîntul Nicolae este considerat de către ortodocși ocrotitorul familiei. Și tocmai acest rol îi dă dreptul să le trimită copiilor obraznici vergi de alun. Întîiul moș darnic al iernii n-a lipsit aproape din nici o casă unde copiii și-au pus ghetele în fereastră, amintind că Sărbătorile de iarnă încep chiar la Sfîntul Nicolae.
Mai bătrîn ca Moș Crăciun
Povestea lui Moș Crăciun începe cu un bătrîn numit Sfîntul Nicolae, episcopul din Myra. Se spune că el poseda puteri magice și a murit în anul 340 în vremea lui Hristos și a fost îngropat în Myra. Tîrziu, în secolul XI, soldaț]ii religioși din Italia au luat rămășițele sfîntului cu ei înapoi în Italia. Ei au construit o biserică în memoria lui, în Ari, un oraș port din sudul Italiei. Curînd, pelerinii creștini din toată lumea au venit să viziteze Biserica Sfîntului Nicolae. Ei au preluat legenda lui Moș Nicolae în locurile lor natale. Legenda s-a răspîndit în toată lumea și a luat caracteristicile fiecărei țări.
Povestea darurilor împărțite pe furiș
Povestea darurilor împărțite pe furiș în această noapte începe din vechime. Se pare că Sfîntul Nicolae însuși a ajutat trei sărmane fete din orașul său, aducîndu-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era tare sărăcăcioasă. Tatăl lor plănuia să le vîndă, crezînd că, astfel, se va chivernisi. Plînsetele și rugămințile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrînul cu suflet negru. Sfîntul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuința sa. Noaptea, pe furiș, a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel, ea a reușit să se mărite curînd. La fel a făcut Moșul și în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie și apoi cea mică au reușit să se așeze la casele lor. Se spune că săculeții cu galbeni au apărut de nicăieri în șosetele și cizmulițele lăsate în fața focului la uscat. De atunci, s-a păstrat obiceiul de a atîrna ciorăpei sau de a lăsa o pereche de ghetuțe în fața ușii, în așteptarea cadoului de la Moș Nicolae. Într-o altă variantă a poveștii, galbenii din săculeț sînt înlocuiți cu trei bile de aur, de aici moștenindu-se tradiția de a oferi portocale de Sf. Nicolae.
Ziua lui Sîn-Nicoară
Cunoscut în Transilvania și sub numele de Sîn-Nicoară, Sfîntul Nicolae este cel mai popular sfînt în Ardeal. Iar ziua de 6 decembrie, în care îl cinstim, anunță practic începutul sărbătorilor de iarnă, luna colindelor și a darurilor. La români s-au păstrat o mulțime de legende și credințe populare legate de Sfîntul Nicolae. Sau Neculai, cum se mai spune prin partea asta de lume. Una spune că Nicolae este al doilea sfînt făcut de Dumnezeu, că stă alături de Părintele ceresc, în stînga lui, și că în noaptea de Sfîntul Vasile, Dumnezeu și cu Sfîntul Neculai stau la masă, arătîndu-se lumii în lumina cea mare atunci cînd cerurile se deschid de trei ori.
Sfîntul Neculai orînduiește soarele
O legendă din Ardeal spune că Soarele e pus de Dumnezeu să lumineze pămîntul, dar el, îngrozit de răutățile care le vede și sătul de același drum veșnic, întruna vrea să fugă și să scape de vederea pămîntului. Așa cum umblă el de-a curmezișul peste pămînt, de la răsărit spre asfințit, tot își schimbă drumul și fuge cu răsărirea, cînd spre miază-zi, cînd spre miază-noapte, doar-doar va ajunge să facă sfîrșit pămîntului și el să se odihnească pe cer ca să nu mai aibă de înconjurat pămîntul. Iar sfîrșitul pămîntului va fi atunci cînd soarele va ajunge să răsară de la sfințit și să sfințească la răsărit. Dar Dumnezeu nu voiește lucrul acesta și de aceea a pus străjer la miază-noapte pe Sîn-Nicoară și la miază-zi pe Sîn-Toader, ca să ție calea soarelui. Și soarele tot fuge de la miază-zi la miază-noapte, și tot speră că o dată va scăpa.
Ocrotitorul apelor și al pescarilor
Se mai spune că Sfîntul Neculai este podar mare și călăuză și sprijin celor ce umblă pe ape. Că ar fi fost corăbier, îndeletnicindu-se cu negoțul pe apă și cu prinsul peștelui. Se zice chiar că Sfîntul Neculai a oprit apele potopului care căutau să înece corabia lui Noe. Unele colinde ardelenești spun despre rosturile Sfîntul Neculai pe ape. Iar cele din Bucovina că Sfîntul are putere și asupra oștilor. Prin munții Sucevei și prin unele părți din Bucovina se crede că hoții se roagă acestui sfînt ca să le ajute în isprăvile lor. De aici poate a ieșit și numele de Sfîntu-Niculae din cui sau Sfîntul Niculae de pe coardă, nume ce se dă biciului sau vărguței cu care părinții amenință copiii prea obraznici. Femeile se roagă Sfîntului Neculai pentru ajutor, iar fetele pentru noroc. Bărbații duc lumînări la biserică și fac liturghii. Prin unele părți din Oltenia, Sfîntul Neculai se serbează pentru ajutor la boli, dar mai ales pentru lovituri.
Moș Nicolae în Europa
În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfîntului Nicolae a devenit ziua darurilor și a activităților caritabile. Germania, Franța și Olanda celebrează ziua de 6 decembrie ca o sărbătoare religioasă, iar Moșul oferă cadouri copiilor și săracilor, și ajută fetele fără posibilități materiale să se mărite, oferindu-le o zestre. Cînd colonistele olandeze au călătorit în America, au adus cu ele un episcop care purta un costum roșu și mergea călare pe un cal alb. Imaginea americană a episcopului va evolua treptat pînă la cea a unui bătrîn spiriduș vesel. A fost descris ca un bătrîn olandez vesel și bucălat din comedia Istoria New-York-ului, a lui Washington Irving. Anul 1823 a continuat poveștile cu Moș Nicolae cu publicarea poemului O vizită a lui Moș Nicolae, al lui Clement Moore. Multe țări și-au păstrat propriile obiceiuri și tradiții de Sfîntul Nicolae. În unele culturi, Sfîntul Nicolae călătorește alturi de un însoțitor care îl ajută. În Olanda, episcopul navighează pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, care îi spune cum s-au purtat copiii olandezi în timpul anului. Cei cuminți sînt răsplățiți cu daruri, iar cei obraznici sînt luați de asistentul său, Black Peter. În Germania, Moș Nicolae călătorește tot cu un ajutor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac în spate și o nuia în mînă. Copiii obraznici sînt pedepsiți cu cîteva lovituri de nuia. În Italia, La Befana este o zînă bună care se îmbracă în negru și aduce daruri copiilor la 6 decembrie.
O viață de sfînt
Născut în cetatea Patara din ținutul Lichiei, din Asia, Sfîntul Nicolae (în limba greacă biruitor de popor) a uimit încă din copilărie prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinții, Nicolae și-a împărțit averea săracilor și a întemeiat mănăstirea Sionului de lîngă Mira, capitala Lichiei. A continuat să facă minuni. La bătrînețe s-a retras la mănăstirea ctitorită de el, unde a fost înmormîntat la 6 decembrie 352. După opt ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserică, în cartierul Vlaherne, cu hramul numelui său. Imediat s-a dus vestea că din mormîntul lui Nicolae izvorăște mir, iar creștinii au venit pelerinaj, iar bolnavii s-au vindecat cînd s-au închinat acolo. Multe biserici din țară, și mai ales din Ardeal, poartă hramul Sfîntului Nicolae. De ziua Sf. Nicolae, chiar dacă e post, se dă dezlegare la pește.
Cînd Moșul își scutură barba va ninge
Tradiția românească spune că în 6 decembrie, Moșul își scutură barba și deci trebuie să ningă. Iar dacă se întîmplă să nu ningă, atunci se zice: Hei, a întinerit Sfîntul Nicolae. Tradiția spune și că Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, semn al primei zăpezi, și păzește Soarele, pentru ca lumea să nu fie lipsită de lumină și căldură. Se mai spune că dacă Sfîntul Nicolae a venit pe un cal alb, Sfîntul Ion va merge pe un cal negru, adică va întoarce iarna. De ziua lui Sânicoară se pun crenguțe de pomi fructiferi în apă pentru a înflori de Anul Nou, ocazie cu care se poate spune cum va fi vremea și care va fi rodul livezilor, în anul viitor.
Protectorul copiilor și al avocaților
Sfîntul Nicolae a fost unul dintre cei mai mari apărători ai credinței în fața ereziei. A încetat din viață în anul 340. Din anul 1087 moaștele sale se păstrează la Bari, în sudul Italiei, fiind luate de către cruciați pentru a nu fi profanate de musulmani. Sfîntul Nicolae este patronul spiritual al copiilor, protectorul marinarilor și al breslei avocaților. Nu de puține ori, studenții credincioși se roagă la Sf. Nicolae pentru a trece cu bine de examene. În Bucovina, Sfîntul Nicolae este considerat al doilea sfînt pe care l-a făcut Dumnezeu.
Peste 21.000 de brașoveni sărbătoriți de Sf. Nicolae
Peste 21.000 de brașoveni își vor sărbători astăzi ziua numelui. Din datele Direcției Județene Comunitare de Evidență a Persoanelor Brașov, în tot județul există 21.270 de persoane care poartă numele Sfîntului Ierarh Nicolae. Numele este foarte popular în rîndul bărbaților, 14.210 brașoveni avînd prenumele de Nicolae, Niculae, Niculiță, Nicu, Nae sau Nicolas. Lor li se adaugă, în rîndul sărbătoriților, 7.060 de femei care poartă prenumele de Nicoleta, Niculina, Niculița sau Nicola. Tuturor sărbătoriților de azi, Moniorul Expres și Direcția Județeană Comunitară de Evidența Persoanelor Brașov le urează La mulți ani!.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!