Creștinii ortodocși îl prăznuiesc astăzi pe Sfîntul Andrei, apostolul care a creștinat locuitorii de pe meleagurile țării noastre
Creștinii ortodocși îl prăznuiesc astăzi pe Sfîntul Apostol Andrei, Cap de Iarnă, cel dintîi chemat la apostolie de Mîntuitorul lumii. Făcînd parte din grupul celor 12 Apostoli ai Mîntuitorului Iisus Hristos, numele Sfîntului Andrei este legat de răspîndirea învățăturii sfinte în Asia Mică, Peninsula Balcanică și teritoriile din jurul Mării Negre. Astfel, Sfîntul Andrei constituie principalul punct de reper pentru creștinismul românesc. Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărît în 1995 ca Sfîntul Apostol Andrei să fie înscris în calendarul bisericesc cu cruce roșie, între sfinții mari ai Ortodoxiei, iar din 1997 l-a proclamat drept ocrotitorul României.
Pescarul de oameni
Sfîntul Andrei, pe care Iisus l-a făcut pescar de oameni, trăia în Betsaida, localitate de pe țărmul Mării Galileii, era fiu al lui Iona și fratele mai mic al lui Simon Petru. A predicat Evanghelia în Scytia Minor, teritoriul de azi al Dobrogei. De aceea este socotit creștinătorul protoromânilor. Chemarea lui Andrei la apostolie este relatată de Sfîntul Apostol și Evanghelist Matei prin cuvintele: Pe cînd (Iisus) umbla pe lîngă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni». Iar ei, îndată lăsînd mrejele, au mers după El (Matei 4, 18-20 și Marcu 1, 16-18). De acum, Apostolul Andrei era nelipsit de lîngă Mîntuitorul și el a fost martor al alegerii celorlalți apostoli (Matei IX, 9).
Alături de Iisus
Sfintele Evanghelii îl mai pomenesc pe Sfîntul Andrei doar de două ori: la înmulțirea pîinilor, cînd el a înștiințat pe Mîntuitorul că acolo, în mulțime, era un băiat care avea cinci pîini de orz și doi pești (Ioan 6, 8-9). A doua oară, după învierea lui Lazăr cînd, împreună cu Filip, au înștiințat pe Domnul că niște elini (greci), veniți în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paștelui iudaic, voiau să-L vadă (Ioan 12, 20-22). Alături de ceilalți ucenici, a fost trimis și Andrei de către Mîntuitorul la propovăduire (Matei 10). L-a însoțit pe Mîntuitorul pe drumurile Țării Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a săvîrșit, a ascultat cuvintele Sale de învățătură și parabolele pe care le-a rostit în fața mulțimilor. A suferit alături de ceilalți apostoli, atunci cînd Domnul a fost prins, judecat, chinuit și apoi răstignit pe cruce. S-a bucurat alături de ei cînd a aflat de minunea Învierii din morți și L-a văzut pe Domnul înviat în prima zi, și după opt zile.
Betleemul românesc
Amintirea predicării Sfîntului Andrei se păstrează la noi mai ales în părțile Dobrogei. Apostolul și-ar fi găsit adăpost într-o peșteră, care se găsește și astăzi, și lîngă care s-a ridicat o mănăstire, la marginea comunei constățene Ion Corvin, în apropiere de granița româno-bulgară. Această peșteră este considerată Betleemul românesc. Acolo se mai păstrează încă piatra care a servit ca altar. Lespedea are incizată Sfînta Cruce pe toate fețele. În sprijinul ipotezei evanghelizării teritoriilor de pe țărmul apusean al Mării Negre de către Sfîntul Andrei vin și unele colinde, legende și obiceiuri din Dobrogea și din Basarabia, care amintesc de trecerea lui prin aceste locuri. Una din aceste colinde pomenește de schitul sau mănăstirea lui Andrei, la care veneau Decebal și Traian, cel din urmă ascultînd și slujba săvîrșită acolo.
Crucea Sfîntului Andrei
Sfîntul Andrei și-a găsit sfîrșitul la Patras, lîngă Corint, cînd a fost torturat și martirizat cu capul în jos pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus de atunci Crucea Sfîntului Andrei. Corpul său a fost înmormîntat acolo de Maximilia, o convertită la creștinism, dar mai tîrziu rămășițele sale pămîntești au fost transferate la Amalfi, Italia, într-un mormînt în care se păstrează și azi. Pe 30 noiembrie 1976, Papa Paul al VI-lea a predat prețioasa relicvă a capului Sf. Andrei Bisericii din Patras și matrimoniului Bisericii bizantine, spre împăcarea Bisericilor surori, Catolică și Ortodoxă.
Obiceiuri de ziua Sf. Andrei
Conform unor ritualuri străvechi, de ziua Sfîntului Andrei era celebrat Anul Nou al dacilor, motiv pentru care această zi mai este numită și Ziua Lupului, care își are originea în simbolul dacic al lupului. În Maramureș sărbătoarea mai este cunoscută și ca Andrelușa, denumire care, de asemenea, își are originile în tradițiile dacilor liberi. În Bucovina, poartă numele Andreiu cap de iarnă, dar credințele nu diferă de cele din alte zone ale țării.
În ziua praznicului, credincioșii pun în sticle cu apă crengi de prun, măr, cireș sau corcoduș. Acestea vor înflori în Ajunul Crăciunului în gospodăriile în care de la Anul Nou vor poposi belșugul, armonia și liniștea sufletească.
De la această zi și pînă la Crăciun, gospodinele nu mai țes în război și nu torc, de frică să nu se supere Maica Domnului pe ele. De Sf. Andrei, credincioșii pun grîu la încolțit.
De Sfîntul Andrei nu se mătură toată ziua, nu se aruncă gunoiul, nu se face pomană, nu se dă nimic împrumut și cu atît mai puțin bani, pentru că se crede că acest gest va aduce pagubă în casă, nu se piaptănă părul, nu se rînesc grajdurile și nu se fac zgîrieturi.
Aproape 23.000 de brașoveni sărbătoriți
22.900 de brașoveni își vor sărbători onomastica azi, de Ziua Sfîntului Andrei. Aproape 10.000 din sărbătoriții zilei sînt doamne cu prenumele de Andreea, Andrea sau Andreia, iar ceilalți sărbătoriți sînt domni cu prenumele de Andrei sau Andreas. Tuturor Monitorul Expres le urează La mulți ani!.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!