Sărbătoarea bunicilor

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Andrei PAUL, 24.08.2005

* Preotul Corneliu Gîrbacea i-a invitat din nou pe bătrînii din Răcădău să-şi serbeze ziua de naştere împreună, la o petrecere de suflet

„Încercăm să aducem o bucurie persoanelor vîrstnice care vin la biserică şi au o stare de sănătate mai bună. În multe situaţii, aceste persoane sînt singure, văduve, cu destule suferinţe. Nu-i au pe cei dragi aproape şi n-au avut, poate, niciodată posibilitatea să-şi serbeze ziua de naştere. Noi încercăm, într-un cadru mai festiv, dar spiritual, să facem posibil acest lucru.“
Preot Corneliu Gîrbacea

La Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Răcădău a devenit deja o tradiţie ca, din trei în trei luni, să fie sărbătoriţi cei mai în vîrstă enoriaşi. Preotul paroh Corneliu Gîrbacea s-a gîndit ca, prin astfel de petreceri de suflet, să le mai însenineze existenţa bunicuţilor din cartier. În luna februarie, au fost sărbătoriţi cei născuţi în lunile ianuarie, februarie şi martie. La jumătatea lui mai, a fost rîndul celor născuţi în aprilie, mai şi iunie. Ieri, la ora 12.00, 12 bătrîni ale căror zile de naştere au fost în lunile iulie şi august sau vor fi în septembrie au păşit emoţionaţi, îmbrăcaţi de sărbătoare, pragul bisericii. Unde-i aştepta o mare surpriză. Au ascultat slujba ţinută în cinstea lor, apoi au primit cîte un cadou care le-a adus lacrimi în ochi: o floare şi cîte două cărţi de suflet care să le mîngîie ceasurile lungi de singurătate. Ziua s-a încheiat cu o petrecere la restaurantul „Gustări“ din centrul oraşului.
„Mă descurc bine, că m-am obişnuit cu puţin“
Elena Hamzea are 74 de ani. S-a născut pe 29 august, cînd creştinii prăznuiesc „Tăierea Capului Sfîntului Ioan Botezătorul“. „Uneori, am stat şi m-am gîndit că nu degeaba a dat Dumnezeu să mă nasc în această zi. Mereu am fost cu dragoste de oameni şi de biserică. Nu sînt o bigotă sau o fanatică, am studiat mult la viaţa mea, dar cred în Dumnezeu şi, în cele mai cumplite situaţii, mă rog Lui. Şi trebuie să se întîmple ceva, o minune“, spune bătrîna. Este soţia regretatului scriitor Adrian Hamzea, şi a fost profesoară 20 de ani, pînă cînd boala a obligat-o să iasă la pensie. „De şapte ani, de cînd a murit Adrian, sînt singură...“, oftează bătrîna. Are o fată din prima căsătorie, care o mai ajută uneori, dar este plecată în Spania, aşa că nu se văd prea des. Şi nici cu nepoatele nu se prea întîlneşte decît o dată, de două ori pe an. „E un lucru deosebit ce a făcut preotul pentru noi. Ne cunoaştem încă de cînd nu era biserica aceasta. Un om înzestrat cu foarte multă credinţă şi încredere în oameni, un adevărat părinte duhovnicesc“, spune Elena Hamzea. N-a mai avut de mult o aniversare, nici nu mai ştie de cînd. „Am fost foarte săracă, pînă acum cîteva luni. Aveam o pensie de boală, de un milion trei sute, apoi a mai crescut. Acum, după recalculare, au făcut-o trei milioane două sute. Acuma mă descurc bine, că m-am obişnuit cu puţin“, spune cu simplitate bătrîna.
„N-am văzut aşa ceva în toată viaţa mea“
Fiecare bătrîn are povestea lui, din care s-ar putea scrie o carte întreagă. Au în comun bolile, bătrîneţea, singurătatea, liniştea cu care se uită în urmă, calmul cu care vorbesc despre pensioarele de trei milioane „cu care ne descurcăm, că ne întindem cît ne e plapuma“ şi un „optimism“ bătrînesc că „o să mă ia şi pe mine Dumnezeu, şi ne întîlnim acolo sus, cu toţii“. Sau amintirile din război, amintiri triste. „Aveam şaisprezece ani cînd m-a prins bombardamentul, atunci, cînd au venit americanii. În Braşov, pe Calea Victoriei, în prima zi de Paşti, la ora zece. În loc să stau în casă, m-am speriat şi am fugit afară. M-a prins suflul unei explozii, şi n-am mai ştiut de mine. M-am trezit la spital, şase săptămîni n-am mai văzut nimic, nici o geană de lumină“, îşi aduce aminte Elena Găgean (foto sus). Acum are 74 de ani. Are un băiat, profesor de matematică. „M-a adus aici, la garsonieră, mă ajută, nimic de zis, dar tot singură sînt. M-am alăturat bisericii, oamenilor de aici“, spune femeia, cu lacrimi în ochi. „De aceea mi-au dat lacrimile, că n-am mai văzut aşa ceva în toată viaţa mea“, se scuză ea, şi strînge la piept garoafa şi micul cadou spiritual, cele două cărţi ortodoxe.
Dumnezeu i-a dat har
Elena Gîrbacea, mama părintelui Gîrbacea, este cea mai în vîrstă dintre sărbătoriţi. S-a născut la 25 iulie, acum 86 de ani. În urmă cu 19 ani, i-a murit soţul, într-o zi de septembrie. De la cei trei copii, două fete şi un băiat, are patru nepoţi. Şi o strănepoată, pe care o vede de cîte ori poate, că nu prea-i place la Braşov. „Mica-mare îmi spune“, se amuză bătrîna (foto stînga). E ardeleancă din Moeciu de Sus şi, pe obrazul ei, vîntul de munte, soarele şi greutăţile vieţii au săpat urme adînci. „Eu am fost gospodină toată viaţa, n-am avut servici. Mi-am văzut de bărbat şi de copii. Am muncit în aer liber, am avut vite, oi, pe vremea lui Ceauşescu dădeam în tot anul unul-doi tăuraşi, şi luam porumb“, îmi spune bătrîna. Îmi vorbeşte apoi despre preot, fiul ei. „Dumnezeu a vrut aşa, să fie preot. Dumnezeu i-a dat har“, spune bătrîna. Care îşi aminteşte că, atunci cînd era însărcinată, i-a apărut în vis Maica Domnului care i-a spus: „Nu prăpădi copilul, că are să fie băiat. De atunci era ursit, de cînd am rămas grea“, trage concluzia bătrîna.
Aşezămîntul filantropic
• Părintele paroh Corneliu Gîrbacea de la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din parohia ortodoxă Valea Cetăţii a încercat, imediat după Revoluţie, să înfiinţeze o fundaţie umanitară ortodoxă. Abia anul trecut a reuşit să depăşească toate formalităţile birocratice, iar fundaţia a căpătat şi statut juridic. Cel mai îndrăzneţ proiect al Fundaţiei „Sf. Constantin şi Elena“ este un aşezămînt religios-filantropic, destinat persoanelor fără adăpost, cu venituri foarte mici sau cu handicap. Complexul urmează să cuprindă o biserică şi două corpuri de clădire, în care vor fi amenajate camere de locuit, o cantină socială, un centru pentru servicii medico-sociale, o sală pentru tradiţionala milostenie de după slujba de priveghi, cîteva ateliere de servicii funerare şi un magazin de obiecte funerare. În acest moment, proiectul aşteaptă aprobarea pentru obţinerea unui teren, în concesiune, pe care să fie construit complexul.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: