Centrul Cultural Reduta ne invită la teatru. Și nu cu orice spectacol. E vorba de Lear. Un nebun amar și unul dulce. Oferta îmi declanșează amintiri. Aici, pe această scenă a Redutei, odinioară, prin 1950, au avut loc mari spectacole în care au evoluat mari actori intrați deja în istoria teatrului românesc. Prin reprezentația de acum este sărbătorit Shakespeare, asta pe de-o parte. Pe de altă parte, leagă trecutul de prezent, revigorînd montările de odinioară.
Pornind de la piesa Regele Lear, Alina Hristea a creat o versiune scenică proprie, ea fiind și autoarea scenariului. Regizoarea a mai lucrat la Brașov, la Teatrul Sică Alexandrescu unde a pus în scenă Harap-Alb. Dacă ne referim la repertoriul shakespearian nu este străină de acesta. La Sibiu a montat la Teatrul Gong Furtuna, piesă adaptată teatrului pentru copii. Și în acest caz, legătura cu actorii brașoveni a fost menținută, pentru că Prospero a fost interpretat de Gabriel Costea, iar pentru Ariel, Mihai Bica și-a împrumutat vocea.
Revenind la spectacolul de la Sala Reduta, amintirea de care vorbeam și-a pus amprenta asupra confortului meu psihologic. M-a îndemnat să-l receptez cu minte și suflet, așa cum este normal.
Scenariul reia fragmente din piesa lui Shakespeare, adunate însă după o dinamică interioară propusă de Alina Hristea, deoarece întîmplările istorisite se înlănțuie într-un subtil joc cu timpul. Reflectorul este ațintit asupra regelui Lear, el singur față-n față cu propria viață. Regizoarea nu-și iuțeste dezvăluirea punctului de vedere asupra interpretării textului. Mai degrabă coase petice de poveste care împreună oferă o altă imagine posibilă a personajului.
Spectacolul este conceput pentru o scenă goală, fapt compensat de efecte tehnice, unele prea agresive și de jocul actorului. Pentru că el, actorul Mihai Bica, pe care îl ajută, ce-i drept, vocea inconfundabilă și statura, umple scenă, face totul de unul singur, reușind în acest one man show un adevărat tur de forță de o mare finețe psihologică. Spectacolul începe printr-un dialog gestual, din partea actorului cu sala, procedeu reluat în derularea scenică printr-o situație creată de regizoare: împărțirea pîinii cu cei apropiați. Lear este văzut ca un personaj lipsit de aura regească. De data aceasta, apare Lear omul față în față cu ceilalți. Firul tragic rămîne în interpretare. Mihai Bica are o misie grea. El va întrupa nu puține personaje din piesă: Cordelia, bufonul, Goneril, Regan (am amintit doar cîteva). Într-un fel el joacă toate stările acestora. În montare iese în evidență detaliul prin propunerea unui ritual scenic. Și tăcerea de dincolo de replici este tulburătoare pentru că valențele multiple ale textului creează misterul atît de necesar teatrului: Lear trăiește drama omului lipsit de putere și bogăție, prilej de a medita asupra iluzoriei păreri despre sine și ceilalți. Judecă atît lucruri și oameni, cît și greșelile-i din trecut.
Acțiunea, așa cum o înțelegem noi, este transferată asupra lui Lear care o interpretează după cum îi dictează memoria. El trăiește de data asta în afara timpului istoric. Cînd adept al unui joc abrupt, aspru, distant, cînd sedus de farmecul relației cu celelalte personaje, Mihai Bica punctează nuanțele printr-un joc inteligent dintre părelnica detașare și profunzimea stării reale a personajului. Un spectacol care merită văzut, după lectura piesei lui Shakespeare. (Spectacolul poate fi văzut miercuri, 28 septembrie 2016, de la ora 19.00)
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!