Iosif Iepure, seniorul Junilor Dorobanți, atenționează că obiceiurile junilor de azi s-au depărtat de vechile tradiții
Grupurile de juni din Șcheii Brașovului sînt altfel decît ceilalți juni din spațiul românesc. Tradițiile, portul, obiceiurile, casele, caracterul și vorba îi fac originali și autentici în peisajul civilizației secolului XXI. Tocmai de aceea ne plac junii din Șchei, pentru că vin din istorie. Însă, în ultimii ani, manifestările lor s-au schimbat pe ici pe colo, îndepărtîndu-se de tiparul care a supraviețuit apoape de trei secole. Noi nu ne-am dat seama, dar pentru vechii juni, cei care au prins ritualurile așa cum s-au transmis din moși și strămoși, modernizarea tradițiilor e dureroasă și inacceptabilă. Despre aceste schimbări poate vorbi ore în șir Iosif Iepure, unul dintre cei mai vechi și autentici juni ai Brașovului. Iar atunci cînd povestește, se bazează pe o arhivă impresionantă de documente și fotografii. El explică pentru prima oară tradițiile junilor din Șchei nu așa cum le vedem an de an, la paradă și la Pietrele lui Solomon, ci așa cum ar trebui să fie.
O eroare de două secole
Iosif Iepure este seniorul Junilor Dorobanți și o bibliotecă ambulantă. Știe tot despre juni, fiindcă în această comunitate a trăit toată viața și a condus-o timp de 15 de ani. Pentru că este un om ordonat și ține la adevărul istoric, a cules documente și le-a aranjat în dosare. Procese verbale de la adunările tuturor grupurilor de juni începînd cu 1923, statute vechi și noi, regulamente, autorizații, liste de membri și de donații, chitanțiere, pagini din Arhivele Statului, articole de ziare, fotografii, buzdugane și fel și fel de obiecte specifice activităților din Șchei. Toate aceste comori care i-au transformat casa într-un veritabil muzeu al junilor, pot face obiectul unei cercetări riguroase, care ar putea scrie adevărata istorie a junilor. Dar din păcate, noua generație e mai puțin aplecată spre istorie și mai mult spre spectacol. Așa se face că tradițiile s-au alterat sub ochii tuturor și Iosif Iepure abia le mai recunoaște. Dar cea mai mare supărare a lui a fost atunci cînd a auzit la televizor un june de vază spunînd că junii șcheieni există de 100 de ani. În cronicile etnografilor Ion Mușlea și George Pitiș, junii sînt menționați încă din 1728, spune apăsat Iosif Iepure, președintele Junilor Dorobanți de 35 de ani.
Ce greșeli fac junii de azi?
Junii Tineri nu purtau șpențălul (jachetă) cînd mergeau călare. În Lunea Luminată nu își puneau lentele (eșarfe), pe care nu le aduceau de acasă, ci le primeau de la preot împreună cu buzduganul. Nu își puneau rujile (cocarde) pe pălărie. Mersul cu plăcinte se făcea pe Coasta Prundului, acum se face doar jos, în Prund. Cînd se alegea grupul să meargă după ouă, vătaful mergea cu surlașul. Acum surlașul nu mai iese. Miercuri, toate grupurile mergeau Între Chetre, acum se duc duminica. Joi, armașul mic era obligat să dea o masă, acum nu. Apoi îngropau vătaful la Podul Dracului. acum îl îngroapă la sfîrșitul tuturor activităților. Astăzi Junii Roșiori vin cu lente pe haine civile în Duminica Floriilor. Așa ceva e prea de tot! Doar nu vii să te distrezi la parastas. Acestea sînt numai cîteva dintre nemulțumirile dorobanțului Iepure, care crede că într-o bună zi, tot schimbînd tradițiile, sărbătoarea junilor se va transforma într-o simplă serbare cîmpenească, gen Solomon Fest, cu mîncare și băutură, iar valorile autentice vor trece în uitare.
Nici lăutarii nu mai sînt ce au fost
Răsfoind prin arhiva șcheianului, găsim confirmări ale acestor afirmații cuprinse în jurnalele grupurilor de juni. Iepure a consemnat toate amănuntele și cheltuielile. De exemplu, în anul 1925, din cotizațiile și donațiile membrilor, brazii au fost cumpărați cu 60 de lei, iar crucile au fost reparate cu 120 de lei. Muzicanții au primit 400 de lei. Erau lăutari țigani din Șapte Sate (Săcele). Cel mai bun era Gheorghe Mighiran. Erau muzicanți buni, arvuniți de vătaf, cunoșteau tot ritualul. Azi nu știu nici să cînte. Veneau cu cimpoi, clanaret, cum se zicea atunci, tobă, cobză. N-aveai loc să arunci un ac cîtă lume venea, povestește el. Tot pe vremuri, cînd trăia bunicul lui, Vasile Gal Grecul, junii petreceau cu pește și rachiu (crampa) de Buna Vestire, pe Coasta Prundului. La sărbători trăgeu cu chiușorul cu praf de pușcă, la Crucea Dreptății. Astăzi, aceste amănunte au dispărut, sărbătorile junilor au căpătat un aer comercial, iar noii juni, deși își iubesc tradițiile și nu renunță la ele, le-au simplificat. Uneori mai fac și gafe, urcă pe cai cu ochelari de soare sau fumînd. Sau își dau jos șpențălul spunînd că le e cald. Asemenea gesturi nu sînt permise într-o societate a moralei și disciplinei, așa cum a fost cea a junilor din Șchei. Dar pentru tinerii de azi nu e tîrziu să corecteze ceea ce au schimbat cu ceea ce se cuvine, fiindcă, în fond, aceasta îi definește pe junii din Șcheii Brașovului: sînt păstrători ai ritualului străvechi.
Mai multe regimuri, aceiași juni
Junii din Brașov n-au fost văzuți întotdeauna cu ochi buni de autorități. Sub austrieci, cei care purtau lentele, adică vătaful (roșie), armașul mare (galbenă) și armașul mic (albastră), nu aveau voie să stea unul lîngă celălalt, ca să nu se formeze tricolorul românesc. Comuniștii i-au interzis pe Junii din Șchei timp de 20 de ani. Pe 20 ianuarie 1949, în prag de dominație sovietică, Consiliul de Miniștri a decis dizolvarea unor asociații cu caracter religios, printre care și cele ale junilor din Brașov. Patrimoniul lor a fost confiscat de Ministerul Artelor și Informațiilor, instituție cu rol de cenzură. Junii au continuat însă să-și țină obiceiurile. După 1989, cele șapte grupuri de juni s-au constituit în organizații separate, dar se reunesc cu prilejul a ceea ce numim Obiceiul Junilor. Coborîrea în Cetate din Duminica Tomii este momentul cel mai spectaculos.
ïżœn lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres,
puteïżœi prelua maxim 500 de caractere din acest articol
dacïżœ precizaïżœi sursa ïżœi dacïżœ inseraïżœi vizibil
link-ul articolului:
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!