Patru războinici indieni cîntă în Piaţa Sfatului

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Simona POPICA, 04.08.2005

* Patru bărbaţi din Ecuador, îmbrăcaţi şi pictaţi pe feţe ca nişte vechi războinici amerindieni, cîntă despre dragoste şi prietenie în vechea piaţă a Braşovului

Cînd au intrat în biroul Primăriei, cu capetele împodobite cu pene colorate şi feţele pictate ca vechii războinici, funcţionarii au rămas pentru cîteva secunde fără glas. Nu era nici o îndoială că au de-a face cu urmaşii incaşilor. Lipsa tolbei cu săgeţi şi a tomahawk-urilor, celebrele şi înfricoşătoarele toporişti, era un semn clar că oamenii veniseră însă cu gînduri de pace. Nu voiau decît o patalama la mînă pentru ca ei doi şi „fraţii“ lor în lunga călătorie peste Ocean să poată cînta şi dansa în vechea piaţă a oraşului.
Autorizaţie pentru spectacol
Cu părul lung şi negru ca tăciunele, cu feţele late şi pielea ciocolatie bine pusă în evidenţă de falnicele pene aşezate ca o coroană pe frunte, desprinşi parcă din filmele copilăriei, cei patru ecuadorieni înveşmîntaţi în portul vechilor amerindieni, poate un pic mai spectaculoase decît cele originale, s-au şi pus pe treabă atrăgînd privirile mulţimii, imediat după ce şi-au ridicat de la Primărie autorizaţia pentru „spectacolul“ pe care au de gînd să-l dea trei zile în stradă, ieşeau uşor în evidenţă. Cei doi au cerut, într-o engleză cu accent ciudat, şi informaţii despre ambasadele fostelor state iugoslave, următoarea lor destinaţie, după părăsirea României. Înainte de a părăsi Centrul de Informaţii pentru cetăţeni, „războinicii trubaduri“ au strîns mîna tuturor funcţionarilor care i-au ajutat, au salutat respectuos şi au plecat sub privirile la fel de mirate ale portarului Primăriei.
Culorile indienilor
Cei patru amerindieni sînt, din Ibarra, Ecuador. Ei colindă lumea şi îşi cîştigă existenţa făcînd cunoscute cîntecele, costumele şi dansurile străbunilor lor. „Ne-am vopsit pe faţă cum făceau strămoşii noştri. Fiecare culoare semnifică ceva: roşu înseamnă viaţă, verdele simbolizează natura, iar negrul - forţa, puterea“, explică Franklin Perez Vega, unul dintre solii ajunşi la primărie. Are 30 de ani şi îşi duce viaţa mai mult pe drumuri. „Acum venim din Hong Kong şi sîntem în drum spre Croaţia, pentru că la Zagreb va avea loc un spectacol mai mare, la care vrem să participăm. După Braşov, o să mergem puţin şi la Marea Neagră, să vedem şi noi plajele de aici, iar apoi părăsim România“, spune Perez.
Au căutare la braşoveni
Costumele lor sînt foarte interesante, chiar dacă, pentru spectacol, nu se limitează doar la componentele autentice. Sînt însă lucrate meşteşugit, din piele şi materiale textile, cam ca pe vremuri. Cel mai mult se mîndresc însă cu coroanele de pene, pe care le transportă în bagaje, atunci cînd călătoresc, cu mare grijă. Cîntecele şi dansurile lor au prins imediat la braşoveni şi turiştii care treceau ieri prin Piaţa Sfatului. Iar tolba folosită pentru „ofrande“ au început să se strîngă imediat bancnote de 10.000 şi 50.000 de lei vechi. Iar CD-urile se vindeau ca pîinea caldă, deşi costau 300.000 de lei vechi, unul.
Drumeţi peste mări şi ţări
Cînd au intrat în România, ecuadorienii s-au oprit întîi la Oradea. „Acolo, plănuisem să stăm doar două-trei zile, dar pentru că am avut succes mare la public, am rămas 10 zile. Am şi fost filmaţi şi daţi la ziare, oamenilor le-a plăcut muzica noastră“, povesteşte Perez. Sînt obişnuiţi să colinde lumea şi nu au un program extrem de fix. Banii pe care îi cîştigă nu sînt mulţi, dar suficienţi cît să trăiască. „În nici un caz nu ne îmbogăţesc“. spune Perez. Cîntă acolo unde sînt bine primiţi. Şi schimbă mereu oraşele şi ţările. O vreme. Apoi se întorc acasă, în Ecuador. Şi iar pleacă în lume. „Plecăm de acasă cam cîte trei-patru luni, după care ne întoarcem în Ecuador şi stăm iarăşi cîteva luni. Apoi, plecăm din nou“, spune Perez. El are acasă o fetiţă care îl aşteaptă şi de care şi lui îi este foarte dor atunci cînd e departe. Micuţa a învăţat şi ea să cînte şi să danseze. Cu gîndul că, poate, cînd va fi mai mare, tăticul o s-o ia cu el în lungile sale călătorii.
Tatanka-Inty-Lobo
Cei patru războinici vorbesc între ei în spaniolă. Doar numele pe care le folosesc sînt indiene şi diferite de cele din paşaport. De exemplu, lui Perez familia şi prietenii îi spun Tatanka-Inty-Lobo, sau mai scurt Lobo. I-a fost greu să explice în engleză semnificaţia exactă a numelui său. Ceva despre un războinic călător. Tatanka-Inty-Lobo a văzut aproape toată lumea. Peste tot a găsit oameni şi ţinuturi care i-au plăcut. Şi Braşovul este un oraş frumos, cu oameni de treabă. „În Oradea, am avut nişte probleme cu un bărbat, cred că era poliţist. Deşi i-am arătat actele, ne-a bruscat şi ne-a forţat să vorbim în limba română. Noi nu avem de unde să ştim această limbă. Pînă la urmă, ne-au lăsat în pace“, şi-a amintit Perez despre una din zilele care n-a fost chiar aşa de frumoasă. Una peste alta, ecudorienilor le place România. Le-ar plăcea s-o vadă şi iarna, dar se cam tem de geruri şi zăpezi.
America de Sud în miniatură
• Ecuadorul este cea mai mică ţară din Anzi, un fel de America de Sud în miniatură. Numele ţării vine chiar de la Ecuator. Capitala statului este oraşul Quito. Ţinutul oferă tot ce îşi pot dori turiştii: păduri tropicale, vulcani, plaje cu palmieri şi arhitectură colonială. Parte din Ecuador sînt şi Insulele Galapagos, cu extraordinara lor faună, teritoriu clasificat în patrimoniul umanităţii. Unde mii şi mii de turişti vin să vadă broaştele ţestoase uriaşe. Ţara are ieşire la Oceanul Pacific, iar litoralul se prelungeşte cu savana. Munţii Anzi, a căror vîrfuri trec de 6.000 de metri şi sînt dispuşi pe două lanţuri, separate de platouri şi depresiuni înalte. Republica Ecuador are o suprafaţă de 283.560 kilometri pătraţi şi o populaţie de peste 13 milioane de locuitori, de diferite etnii: mestizo, amerindieni sau spanioli. Limba oficială este spaniola. Două-trei milioane de ecuadorieni lucrează în Spania, Italia sau SUA. Foarte mulţi ecuadorieni de rînd locuiesc în case construite din bambus, aşezate pe 6, 8 sau 12 piloni, din cauza apelor din timpul iernii.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: