90.000 de kilometri în şa

×

ďż˝
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Dimensiune font:

Autor: » Mihaela CHICOMBAN, 28.07.2005

* Marius Bebe Tutunaru şi fiul său fac înconjurul României pe biciclete
* La 72 de ani, Marius Bebe Tutunaru a pornit în cel de-al 18-lea tur al ţării
* Ieri, cei doi ciclişti au ajuns la Braşov

Bate ţara în lung şi în lat, în şaua bicicletei. De 17 ori a înconjurat România, plecînd de la Drobeta-Turnu Severin. Zile întregi de pedalare continuă, nopţi dormite sub cerul liber, efort pînă la epuizare, toate pentru o pasiune care nu-i dă pace în nici o vară. La cei 72 de ani ai săi, Marius Bebe Tutunaru este un împătimit al tururilor cicliste făcute solitar. În acest an, cînd a pornit pentru a 18-a oară în periplul său prin ţară, are un însoţitor. Pe fiul său, Augustin.
„O să mai fac tururi cît o vrea Dumnezeu“
Cei doi au ajuns la Braşov ieri, la prînz. Cînd a aflat despre aventura lor, prefectul Aurelian Danu i-a poftit în biroul său şi le-a ascultat povestea. Apoi, ca să nu mai doarmă încă o noapte sub cerul liber, le-a oferit găzduire. Şi o masă caldă. Cei doi ciclişti au dormit noaptea asta la Cercul Militar, iar în această dimineaţă au pornit din nou la drum. Marius Bebe Tutunaru şi fiul său au plecat de-acasă în 18 iulie. Speră să ajungă înapoi pînă cel tîrziu în 25 septembrie. „Prima dată am făcut înconjurul ţării în 1984. Din fragedă copilărie am făcut sport. Alergam foarte mult. Pînă acum, cred că am făcut în jur de 90.000 de kilometri pe bicicletă. La fiecare tur facem 5-6 mii de km. Ce mă face să plec la drum în fiecare an? Ţara noastră, că-i frumoasă! Şi lumea bună, primitoare, care mă întîmpină cu bucurie. Oamenii opresc maşinile pe drum, îmi fac poze, mă filmează, îmi dau suc. Unii oameni pe care i-am cunoscut la mănăstirile din Moldova se roagă pentru mine, ca să mai trec pe la ei. O să mai fac tururi atîta timp cît o mai vrea Dumnezeu“, a povestit bătrînul. Care e foarte legat de bicicleta sa: „N-aş da bicicleta asta bătrînă nici mort. Am dormit lîngă ea, la mănăstire. Şi pînă am plecat la drum am ţinut-o în casă, la loc de cinste“.
„Nu mă bucur să mă mîne vîntul“
Cel mai tare îl supără pe bătrînul ciclist ploile şi vînturile. „De cele mai multe ori, vîntul bate din faţă. Nu mă bucur să bată din spate, să mă mîne. Aş vrea să mă lase în pace. Să mă lase liniştit, că dau din picioarele mele. În drumurile mele nu m-am bucurat să cobor, dar nici să urc. Îmi place atunci cînd drumul e drept. Nu zic, e bine cînd cobori, dar apoi trebuie să urci la loc şi eu sînt bătrîn“, a mărturisit ciclistul. Nu există loc din ţară pe care omul să nu-l fi văzut. „Expediţiile“ sale sînt costisitoare, însă Marius Bebe Tutunaru se consideră norocos că există oameni sufletişti care îl ajută. „Dacă n-aş fi bine primit de oficialii din localităţile prin care trec, turul m-ar costa cam 60 de milioane de lei. Că am şi eu nevoie de o ciorbă, de o mîncare, de o bere poate, de un suc, de o apă minerală sau de o cazare“, a spus Tutunaru. Cînd îi apucă noaptea, cei doi temerari dorm pe unde apucă. Au înnoptat sub cerul liber, la mănăstiri sau în curţile oamenilor, dar şi la pensiuni sau hoteluri, atunci cînd au avut norocul să dea peste oameni primitori. Pe biciclete cară cîteva genţi în care şi-au luat haine de schimb şi o salteluţă pe care tatăl şi fiul îşi mai trag sufletul.
S-a întîlnit cu lupii
Din 1984, de cînd a făcut pentru prima dată înconjurul României, Marius Bebe Tutunaru a avut cîteva accidente. A scăpat teafăr şi şi-a continuat turul. „În drum spre o mănăstire din Bihor mi s-a sucit roata şi am căzut. N-am păţit nimic. Am avut noroc cu un poliţist care mi-a dat o roată nouă, să mă pot întoarce acasă. Am mers apoi cu o roată roşie şi una neagră. La Simeria am avut iarăşi noroc, atunci cînd un tir mi-a acroşat bicicleta“, a povestit bătrînul. Experienţa vieţii sale a trăit-o însă acum vreo trei ani, în apropiere de Băile Felix, cînd i-au ieşit lupii în cale. „M-a apucat noaptea pe drum, că un primar n-a vrut să mă găzduiască. Mi-a spus că nu mai e mult pînă în staţiune. Între timp a început să plouă. Tot mai tare. La marginea unei păduri am văzut patru lupi. Mi-au scăpărat călcîiele pînă la Felix. Mai aveam opt kilometri şi eram ud leoarcă. Mi-am luat inima în dinţi şi am mers mai departe, că drumul era circulat şi m-am gîndit că lupii se vor speria de maşini“, a mai povestit Marius Bebe Tutunaru.
Un jurnal de trei kilograme
Printre lucrurile de care bătrînul Tutunaru nu se desparte niciodată în călătoriile sale se află un caiet de dimensiuni impresionante. Cîntăreşte cam trei kilograme şi este un fel de jurnal de călătorie, în care sînt notate însemnări din toate tururile cicliste pe care le-a făcut. Între copertele groase sînt sute şi sute de pagini, cu tot atîtea tipuri de scris. Ciclistul i-a rugat pe toţi oamenii care i-au ieşit în cale şi l-au ajutat să-i scrie un gînd, o urare şi astfel la caietul iniţial s-au tot adăugat pagini noi şi noi. În acest jurnal de călătorie a adunat şi o mulţime de ştampile de pe la instituţiile pe unde-a fost primit. Toate îl ajută să refacă în minte traseele pe care le-a străbătut de-a lungul anilor.
Ciclismul, „un microb“
Bătrînul are doi băieţi şi o fată. În 2002 a rămas văduv. „Soţia mea îmi dădea voie să plec. La început s-a împotrivit, biata de ea. În timp însă, s-a obişnuit cu ideea şi îmi spunea: «Ştii ce? Pleci tu, dar tot acasă te-ntorci!» Aceste tururi sînt ca un microb pentru mine. Mersul pe bicicletă este o plăcere şi nimeni nu poate să mă oprească. Numai Dumnezeu m-ar putea împiedica“, a spus bătrînul Tutunaru. Unul dintre feciori îl însoţeşte în acest tur. Augustin are 40 de ani şi a moştenit pasiunea tatălui. Şi-a lăsat acasă nevasta şi cei doi copii, pentru a fi alături de părintele său, pentru a treia oară în 18 ani. „L-am mai însoţit pe tata în anii 1987-1988. Anul acesta m-a rugat să merg cu el, că e bătrîn. Să nu păţească ceva. Mi se pare frumos să merg pe bicicletă atîta amar de drum. E greu, dar merită“, a spus Tutunaru junior. Deşi îl cam supără piciorul drept, are tensiune şi este nevoit să umble cu pastile la el, Marius Bebe Tutunaru nu se lasă. Om cu frica lui Dumnezeu, vrea să ajungă şi în acest an la mănăstirile din Moldova, ca să se roage pentru sănătatea lui.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit ďż˝i de prietenii tďż˝i!

Comentarii: