* Sfîntul Ilie mînă un car de foc în timpul furtunilor și își trimite fulgerele către diavoli și păcătoși
Sf. Ilie Tesviteanul, prooroc al Vechiului Testament, a trăit cu 800 de ani înainte de Iisus Hristos, în Israel. A propovăduit credința într-un singur Dumnezeu - Iahve. I-a cerut lui Dumnezeu să-i pedepsească pe necredincioși, în frunte cu regele Ahab, cu seceta și trei ani nu a căzut picătură de ploaie în Israel. Apoi L-a rugat pe Dumnezeu să coboare foc din cer, să aprindă rugul său, ca să-i convingă pe necredincioși cine este Dumnezeul adevărat, și Dumnezeu l-a ascultat. Și tot la rugăciunile lui a dat Dumnezeu ploaie binefăcătoare în Israel. S-a retras apoi într-o peșteră de pe muntele Horeb, pînă cînd i s-a arătat din nou Dumnezeu și l-a trimis în lume, să-l pună pe Elisei prooroc în locul lui. Tradiția spune că Sf. Ilie a fost luat în cer într-un car de foc. Minunile pe care le-a făcut în timpul vieții sale l-au trecut în rîndul sfinților.
Sîntilie și dracii
Sfîntul Ilie, sfînt războinic al calendarului ortodox, a fost învestit de popor cu atributele zeilor tunetelor și fulgerelor. Ca și aceștia, el mînă un car de foc în timpul furtunilor și își trimite fulgerele către diavoli și păcătoși. La trăsura sa sînt înhămați doi sau patru cai albi, înaripați. Acolo, pe cer, Sfîntul Ilie aleargă printre nori, tună, fulgeră și trăsnește. Speriați, dracii se ascund pe pămînt: prin pomi, pe sub streașina caselor, în turlele bisericilor și chiar în corpul unor animale, în special cîini și pisici. Dorind să nu-i scape nici unul, trăsnește și arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile în care s-au ascuns dracii. În tinerețe, ar fi tunat și ar fi trăsnit atît de puternic, încît plesnea copilul în pîntecele mamei și vițelul în burta vacii. Pentru a nu distruge lumea, Dumnezeu sau Maica Precista l-au lăsat ciung de mîna dreaptă, l-au asurzit sau i-au scos un ochi. Cu toate acestea, el continuă să alunge dracii și să-i omoare, lovindu-i cu biciul de foc ținut în mîna stîngă.
Dracul trage la carpen
Este bine ca în vreme de furtună, ferestrele și ușile caselor să nu fie lăsate deschise, ca să nu se poată strecura vreo spurcăciune de drac înăuntru și casa să fie trăsnită. Dracul trage mai mult la carpen, de aceea e bine să nu ai la casă acest lemn, ori să te adăpostești sub carpen. În vreme de furtună, este bine să stai la luminișuri și mai bine să te plouă, căci la adăposturi toți dracii trag. Trebuie să-ți faci cruce des, căci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, cînd i-a dat biciul în mînă: Ilie, în toate să dai, dar în cruce nouă să nu dai!. Bunicile povestesc că acest sfînt așteaptă întotdeauna nerăbdător ziua sa, întrebîndu-l pe Dumnezeu cînd va fi aceasta. Domnul însă, știind că de bucurie sfîntul va plesni năpraznic din biciul său neiertător, prăpădind omenirea, îl tot amăgește, spunîndu-i Va veni, Ilie, va veni.... După cîteva zile, Dumnezeu îi răspunde sfîntului că ziua sa a trecut deja, iar Ilie se supără și trimite pe pămînt ploi, trăsnete și fulgere. Acestea sînt ploile de după Sîntilie.
Mărul,
pomul Sfîntului Ilie
De Sfîntul Ilie, femeile duc la biserică busuioc și-l pun la iconostas. La sfîrșitul slujbei, îl iau și îi dau foc, iar cu cenușa lui se freacă în gură copiii, cînd au bube. Mărul este pomul Sfîntului Ilie, de aceea nu se mănîncă mere noi pînă în această zi. Dacă va tuna în ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi. În ziua sfîntului, jertfelnicul de la biserică este plin cu tot felul de bucate, pentru sufletul morților. În unele sate, femeile duc la biserică lapte și vin, iar peste zi fac praznice pentru cei morți. Merele se duc întîi la biserică, pentru că există credința că numai așa ele vor deveni de aur pe lumea cealaltă. Dacă nu se păstrează această datină, cel ce mănîncă mere înainte de Sf. Ilie va culege veșnic mere pe lumea cealaltă, dar cînd va începe să le mănînce, ele îi vor pieri de dinainte. Unele femei împart și porumb fiert, dar și farfurii cu mîncare, împodobite cu flori de vară. Tot cu flori de vară, legate cu lînă roșie, sînt și cănile pline cu apă. Înaintea acestei sărbători se încheie obiceiurile de invocare a ploilor.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
